𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

0.5❂

-Bună,a spus el iar eu am ridicat capul imediat. Aproape lovindu-ne capetele însă i-am simțit mâna cum a fost ridicată în aer. Atunci am simțit ceva durere în zona capului iar o lumină puternică m-a orbit. Deschizând ochii dintr-o dată,respirând rapid și cu capul pe bancă,apoi apoi simțind o mână peste umărul meu. Întorcându-mă și văzând un băiat înalt,privindu-mă.

-Ești bine? 

M-am uitat pierdută în ochii săi negrii,fără să răspund în timp ce ochii lui se mișcau ușor apoi îndepărtându-si mâna. 

Am aprobat din cap într-un final  când i-am văzut privirea îngrijorată. 

-Sigur? ți-am putut auzi respirația de parcă aveai un coșmar. 

Nu am ridicat capul din podea doar auzeam ce spunea. Aștepta un răspuns iar când eu nu am mai spus ceva,i-am auzit pași plecând din fața mea,eu doar privindu-l. Atunci ora se terminase,iar eu am plecat spre ieșirea din liceu. Am rămas șocată când cineva m-a întrebat dacă mă simt bine,nu primisem întrebarea asta de o vreme iar eu nu știam cum să răspund la asta decât prin liniște,căci atât puteam spune. Mergeam prin ploaie,nu mă grăbeam ci iubeam fiecare strop de ploaie ce-mi atingea pielea,deși era rece nu o simțeam așa. Oamenii alergau,își deschideau umbrela în timp ce eu mă bucuram de ea. Poate mă credeau ciudată dar eu mă bucuram de fiecare parte a vieții,fie bună sau rea.. luam lucrurile  așa cum erau ele. 
Când am ridicat privirea mașina tatălui meu era în fața mea,văzându-i fața nervoasă. Știam deja că iadul era în fața mea,iar în mașină groapa unde aveam să-mi pierd speranța. Am prins mânerul ușii și am deschis-o,deși nu voiam să o fac și să merg acasă prin ploaie de una singură fără el.

-Unde credeai că pleci? a spus el,aproape urlând.

Nu am spus nimic doar am închis ușa.

-AYSHA,CU TINE VORBESC!

-Acasă.. veneam acasă. Făcând pauze în vorbire. 

-De ce singură? 

-Pentru că nu te-am văzut.

A râs ironic,accelerând mașina spre casă apoi înainte să intrăm căci tot drumul vocea lui nu a fost auzită.

-Dacă te lăsam singură,nu mai ajungeai aici.

Am tăcut,doar ascultându-l și voind să-i spun că avea dreptate. Aici nu era casa mea ci iadul,iadul pur unde eu nu voiam să fiu. M-a tras brusc de mână,împingându-mă în casă,apoi închizând ușa și trecând pe lângă mine nepăsător. Mi-am lăsat adidași la ușă,mergând în bucătărie pentru a bea un pahar de apă. Văzându-i pe amândoi mi-am făcut curaj să vorbesc zicând:

-Profesoara de Română mi-a spus să veniți la liceu,pentru a semăna niște procese fiind minoră.

-Deja ne-ai făcut probleme? nervozitatea din vocea sa mă speria puțin.

-Nu.. chiar nu a-..

-Doar taci,nu vreau să aud. Mâine mergem împreună și dacă ceva nu este bine,vei avea probleme,domnișoară.

Am dat din cap,ducând la gură paharul de apă și plecând în cameră mea unde mi-am făcut rapid un dus,pentru a nu răci. Mi-am lăsat apa caldă peste pielea rece,simțind puțin cum amorțesc,când mi-am atins o parte a pielii,mai exact a piciorului am simțit o ușoară durere. Cicatricea nu trecea ci devenea tot mai mare și mai dureroasă în ultimul timp,am oftat și am încercat să termin repede. 
Când am ieșit,mi-am pus prospul în cap căci m-am gândit să-mi  spăl și părul,scoțându-mi cărțile și uitându-mă peste notițe după ce mi-am luat hainele pe mine. Am început să citesc,învățând puțin la fiecare. Voiam să plec de aici,din locul ăsta dureros. Însă mintea mea era atât de obosită că am adormit peste caiete,auzind pste o vreme o lovitură fix în fața ochiilor mei,și un glas ce-mi spunea ceva.

-Aysha,Aysha.. vocea tatălui meu era acum aproape de urechea mea. Nu știi că nu este bine să dormi cu capul pe masă? Ridica-te,acum! țipând.

M-am ridicat instant,având ochii întredeschiși. Eram obosită.. și îmi era atât de frig. 

-Ești.. a spus dar s-a oprit.

-Sunt..? am spus apoi am ridicat privirea către el.

-Cumva îmi raspunzi? Venind cu degetul spre mine.

I-am zâmbit apoi m-a ridicat,împingându-mă și lovindu-mă de perete.

-Tu,niciodată nu vei avea o vorbă de spus în fața mea. Ai înțeles? vorbele sale dure și țipătul lui a creat frică în mine,însă.. voiam să ripostez până palma lui s-a lipit de fața mea,simțind durere și usturime. 

Am gemut de durere,în timp ce el s-a întors plecând de lângă mine. Lăsând peste biroul meu o foaie,trântind ușa.

Mâna mea era peste obrazul meu,roșu și încercând să nu plâng din cauza durerii.