𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

18❂

Le-am luat amândoi,așteptându-mă pe mine căci făceam mici pauze. Mă simțeam atât de amețită în cât senzația de a leșina era acum atât de vizibilă cât și simțită.

Am tras aer puternic în pipet ceea ce l-a făcut pe Jungkook să se sperie puțin,panicându-se.

-Aysha.. a spus panicat.

-Sunt.. bine, am încercat să spun până am ajuns în clasă.

S-a uitat din cap până în picioare la mine,privirea lui trecea lent,făcându-mă să mă simt puțin incomod dar liniștită. A lăsat acele hârtii și le-a luat pe ale mele imediat,nu l-am lăsat să le care singur,căci am țipat nervoasă.
M-am așezat peste o bancă având capul într-o parte,văzându-i privirea lui Jungkook atentă asupra gâtului meu ca apoi să-mi aduc aminte că aveam vânătaia de la părinții mei care nu trecuseră.
Mi-am pus mâna ca și când mi-ar fi amorțit apoi am lăsat capul pe spate puțin. Privirea lui fiind acum în altă parte.

-Putem merge acum la bibliotecă,i-am auzit tonul vocii rece din nou.

Am dar din cap și am plecat împreună,însă când am intrat bibliotecara plecase din sală. Așa că eu și el ne-am plimbat puțin printre rafturi iar când am vrut să iau o carte,mâna lui a apărut de nicăieri,luând-o și ajutându-mă. I-am zâmbit iar el doar m-a privit,plecând la restul.

Mai aveam nevoie de trei,una era găsită.
După cam o oră de căutat,m-am dus către Jungkook care era cu ochii într-o carte,închizând-o dintr-o dată și asezând-o pe alt raft.

M-am apropiat de el,iar ei mi-a spus:

-Nu le-ai găsit,corect?

-De un..-

-Te-am văzut cum te-ai panicat,așa că răspunsul tău este ceea ce am spus. S-a întors care mine cu încă o carte,ne mai lipseau două.

-Asta este cea de a doua,iar restul cred că le-a împrumutat cineva. Presupun căci nu sunt nicăieri.

Îl vedeam și pe el puțin agitat,însă am ales să nu spun nimic.

-Urmează-mă,a spus el către mine.

-Unde mergem?

-Sus.

-La Dumnezeu? am spus speriată.

A întors capul către mine,râzând ușor și eu la fel. Aveam nevoie puțin să râd alăturii de el.

-Atunci eu sunt îngerul care te va duce acolo.

A spus el plecând pe urmele sale,rămăsesem puțin șocată dar pe gânduri. Chiar de îmi era atât de rău în cât îmi simțeam fiecare parte a corpului că se va rupe din mine,fiind un jeleu ușor de rupt.
Ne-am oprit în fața unei uși mari,din lemn și cu o culoare total diferita de restul. Drumul era lung pe o parte și alta,ruptă dintr-un seriala horror sau chiar cel cu spioni.

Am înghițit în sec când mâna lui Jungkook s-a întâlnit cu a mea privindu-mă și auzindu-i vocea caldă:

-Dacă facem gălăgie sunt șanse să ne prindă,aici au voaie doar cei din bibliotecă.

-Atunci.. tu?

-Doar fă liniște. Mi-a mimat din buze,apoi am intrat amândoi în acea cameră,urmată de sunetul ușii închise.

Pași noștrii erau atât de rapizi dar înceți în același timp,lin călcam peste podeaua prafuită. Oare cineva făcea aici curat?

-Aysha?

Am întors capul către el,apoi l-am văzut privind două cărți,apoi privirile noastre se intersectează pentru câteva clipe,rupând contacul vizual cât și electricitatea dintre noi. Cu toate că abia ne știm aveam senzația că suntem asemănători,însă în diferite timpuri cât și vieții.

-Am găsit doar una,celalată lipsește.. asta înseamnă că ne vom descurca cu ele.

-Păi aceasta? am arătat către cealaltă.

-Este la fel însă scrisă de alt autor,cu diferite moduri de exprimare și stil.

Am dat din cap însă niște pasi s-au auzit și niște șoapte,ne-am uitat amândoi unul la altul. Jungkook mă luase de mână,mergând printre rafutirile pline de praf și poate cu mici pânze.

-Spune-mi te rog că fiind președinte nu se v-a întâmpla nimic.. am spuspinat în vorbele mele către el,în timp ce ne mișcam prin camera imensă plină de cărții ce dădeau o mare parte de întuneric fiind atât de înghesuite..

-Dacă reușim să scăpăm da,însă trebuie să le returnăm.

Când ne-am oprit pentru a vedea unde vom ieși,o carte a căzut de pe raft,speriată l-am prins de mâna și mai tare trăgându-mă lângă el.
Acum amândoi eram îmbrățișați în viețiile a sute de cărți,privind fiecare personaj scena noastră.

Am înroșit,dându-mă la o parte din brațele sale,nu mă speriam ușor însă era atât de aproape de mine în cât aș fi spus cu toată încrederea că avea să-mi lovească o parte din corp.

Jungkook mă privea,căci îl speriasem și pe el într-un fel sau altu.

-Ești bine? mi-a șoptit în ureche,iar eu am spus că inima îmi va ceda. Și nu doar din cauza frici și a sperieturii..

-Da,dar.. acum haide să ieșim de aici,te rog.

Mi-a prins mâna mai strâns de data asta,mă simțeam ca într-o urmărire de către o bandă de polițiști. Într-un final când am vrut să ieșim căci liniștea ne-a anunțat că acele voci cât și persoane plecase. Am ieșit pe cealaltă parte a camerei,unde am intrat pe un coridor lung,din nou..

Ne-am tras amândoi sufletul,respirând rapid iar eu îmi simțeam toate puterile cedând. Jungkook încă mă ținea de mână fără a realiza lucrul aceasta,alegând să rămânem în acestă postură în cazul de aș cădea m-ar prinde.

Când amândoi am ieșit din liceu,vocea lui mi-a răsunat acum în liniștea serii:

-A fost o zi destul de zdruncinătoare,scuze.. a spus el privind într-o parte spre drumul său. Pentru că amândoi o luam în direcții diferite spre casă.

Nu am spus nimic ci m-am așezat pe o parte unde eta marginea peretelui de la intrare,încercând să respir,simțeam că mă voi sufoca..

Tot ce am mai știut din acel moment a fost,numele meu iar ceața albă în fața ochiilor mei.

Am simțit două brațe ce m-au susținut,nu puteam vorbii sau deschide ochii din nou zăcând într-o stare de inconștiență.

Oare,corpul meu cedează acum..?