𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

13❂

Ne-am întors în clasă unde am plecat împreună,făcând-o să zâmbească puțin când i-am atins umărul căci era să se lovească de o persoană.
Avea un zâmbet frumos,însă nu voiam să creez asupra ei ură din colegele de clasă
Rămânând puțin pe hol,intrând după ea la puțină vreme,mișcările ei erau urmărite puțin câte puțin.
Voi încerca să o fac să fie plăcută de restul,fie greu fie ușor. Toți merităm o șansă.

Aysha

Asteptam ca orele sa se termine astazi,fiind și vineri. Aveam de terminat și cealaltă carte,însă îmi era puțină frică de ceea ce va spune Jungkook despre ce vom face la proiect. Mai aveam puțin timp și alăturii de mine nu voiam să fie o povară.

Scriam ceea ce era pe tablă însă mâna mea era atât de lentă,iar mintea mea și mai lentă. Mă simțeam atât de obosită căci adormeam în fiecare seară cu ele în față,citind din ele mai fiecare oră din zi. Voiam să reușesc,nu puteam să-l fac de râs în fața tuturor.

Eram un zid și nu mă puteam dârâma fix la sfârșit.

-Luni veți avea o ascultare,iar săptămâna cealaltă vă rog să vă pregătiți pentru test. A spus profesoară ieșind din clasă și urmată de durerea colegiilor mei.

Aș putea învăța imediat după ce termin cartea,trebuie să o fac. Mi-am toate lucrurile în ghiozdan și am ieșit pe ușă. Când voiam să cobor o mâna m-a oprit sperindu-mă mai tare ca moartea.

Realizând că era de fapt mâna lui Jungkook care venise alergând.

-D-da? am spus eu către el speriată.

-Ai uitat cartea,a spus repede.

Însă când colegele noastre voiau să urce Jungkook m-a tras rapid către baie. Făcându-mă să mă speri și mai tare. Însă nu am țipat,spre mirarea mea.

-C-ce faci.. ? mă bâlbâiam.

-Șhh,a spus printre buze.

Am tăcut,stând acum cu el la intrarea în baie și așteptând ca el să spună ceva,eram calmă dar tot speriată. El tot privea pe hol până când i-am auzit vocea zicând:

-Au plecat,suntem bine acum. Uitându-se la mine și realizând că mă ținea de braț.

-Oh,scuze.. a spus dând mâna de pe brațul meu jos,lent.

-Nn-ui nimic,mi-am apărat eu rușinea.

Voia să plece însă l-am prins de mâna eu de data asta,și el s-a întors Uitându-se la mâna mea apoi la mine.

-Da?

-Um.. în legătură cu situația,care ele?

-Care ele? a spus puțin pe gânduri.

-Despre cine vorbeai.

-Oh,niște prietene.

-Prietene?

-Aysha..

-Scuze,doar.. eram curioasă în legătură cu subiectul.

-Uită,te rog.

-Îmi pare rău,nu voiam să te fac de rușine am spus ieșind repede din baie în urma voci sale.

-Aysha.. AYSHA! auzeam vocea lui în vag.

Am alergat cât de repede am putut ca apoi să merg încet când vocea lui nu s-a mai auzit,picioarele mele atingeau pământul cu greutate,mergând către casă unde voi fi o rușine pentru cei doi oameni care m-au crescut și m-au creat.

Cartea care acum era în mâna mea,am așezat-o în ghiozdan,trăgând aer în piept și intrând pe ușă.

-Aysha,ai venit? s-a auzit vocea mamei mele.

-Da,sunt acasă.

-Vino și mănâncă.

-Imediat,am spus și am urcat în cameră. Schimbându-mă de hainele de liceu și așezând sub pernă cartea pe care mi-a dat-o Jungkook. Zâmbind când am atins-o.

Am coborat în bucătărie unde era mama puțin nervoasă.

-Ai mâncarea aici,ce ți-a luat atât de mult?

-Scuze,m-am schimbat.

-O puteai face după se răcește mâncarea și după nu mai are rost. Vocea ei era nervoasă,simțind că ceva nu era la locul său.

-Tata? a plecat?

-Ajunge diseară,de ce îți este dor de el?

-Nu.

-Atunci nu mai întreba.

M-am grăbit să termin ca să urc în camera mea,și când eram pe cale să urc scările mama a spus:

-Dacă la noapte stai trează,vei avea probleme din nou,Aysha. Ura din vocea ei mă făcea să cred că eram doar o problemă pe capul său.

-Da,mamă..

Am închis ușa în urma mea,lăsându-mă peste ea și alunecând ușor,lasandu-mi capul peste genunchi și mainile în jurul lor.

"Dacă aș avea puterea și energie să uit, aș uita. Orice lucru din trecut până acum.. Mi-aș dori să pot afla limita ei.."

Am oftat adânc,ridicându-mă și deschizând cartea începând să citesc în timp ce ochii mei se închid,însă îmi era sete. Uitându-mă la ora și realizând că este 01:10 dimineața.

La niaba,m-ar omori părinții dacă m-aș duce să beau apă. Când mi-am adus aminte că am sticla lui Jungkook în ghiozdan m-am dus imediat să o iau,dar clanța uși s-a auzit. Corpul meu începând să tremure incontrolabil.

Doar sunetul salivei mele și ea panicată în gâtul meu se mai auzea acum în liniștea camerei. Însă a plecat încercând să mă calmez întorcându-mă în pat și deschizând sticla de apă,iar când am băut jumătate din ea văzusem ceva scris.

Am pus-o la lumina lunii,încercând să disting scrisul de pe ea. Iar când am văzut ceea ce scria,inima mi-a bătut rapid,oare.. știa despre asta?

Bună, îmi cer scuze pentru eventualele greșeli gramaticale!♥️