𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

0.8❂

-Nu am spus într-un final când vocea mea și-a făcut curaj. Ridicând și capul când el mi-a întins o sticlă de apă.

-Ai nevoie de ea,a spus zâmbindu-mi. Crede-mă te vei simți mai bine.

-Mulțumesc am spus către el,dar am și eu.

-Atunci.. o poți păstra pe mai târziu.

Am rămas câteva secunde pentru a ne privi ca apoi pași prieteniilor săi să ne întrerupă contactul vizual.

-Jungkook! Ai plecat atât de repede.. dar când prietenii săi ne văd pe bancă,toți trei au rămas mască întorcându-se înapoi de unde au venit,mi-se părea amuzant mai ales modul lor de a reacționa.
Dar o voce se aude în vag:
-Nu știam că ești cu o domnișoară.
Râsul lui Jungkook,era acum atât de plăcut pentru mine. Liniștindu-mă și făcându-mă să cred că este doar ceva trecător.

Nu a spus nimic inapoi,ci doar râdea liniștit și privrea în față iar eu văzându-i gropița din obraz,eram fascinată de ea dar nici eu nu stiam de ce.

Am rămas amândoi pe bancă încă puțin până m-am ridicat,și vocea lui m-a făcut să-mi pierd controlul liniștii:

-Mă bucur că ai rămas cu mine încă puțin,Aysha.

Nu am spus nimic,doar am strâns ușor sticla de apă în mână și am plecat către intrare, spre clasa mea. Voiam să-i răspund? chair voiam asta? Întrebările din gândul meu era total întoarse. Nici eu nu mai știam nici un răspuns,nici măcar să leg două cuvinte.

Când am intrat în clasă,am trecut pe lângă fetele care spuneau despre mine mai devreme că nu aș fi o pereche bună pentru Jungkook. Simțeam că mă voi demoraliza,însă ceea ce voiam să fac este să le arăt contrariul deși.. o parte din mine spune că au dreptate.

Abia am inceput în acest liceu,nici măcar câteva zile și deja pot spune că ura pentru mine este peste medie. Am zâmbit în gandul meu,se pare că mereu lucrurile cele mai de valoare vor fi de invidiat.

Mi-am așezat capul pe bancă,în timp ce părul meu cădea ușor peste obraz. Nu avem coleg de bancă,dar eram fericită căci era o personă în minus care mă va urî. Ochii mei voiau să se odihnească dar nu era momentul,și când am vrut să-mi deschid ochii am auzit sunetul ușii cum a fost închisă de către profesoară. Am tresărit puțin speriată,de parcă ceva a ars sau a explodat în fața mea și lângă urechiile mele.

Ora începuse,însă durerea mea de cap începea să-mi tulbure fiecare punct de concentrare,devenind din ce în ce mai greu de stabilit ceva. Profesoara se uită la mine apoi i-am auzit glasul:

-Aysha? ești bine? a spus în timp ce mâna ei coboară ușor alăturii de carte,asezând-o peste catedră și uitându-se îngrijorată către mine.

Am aprobat din cap,zâmbind ușor,nu voiam să atrag privirile asupra mea.

-Sigur? spune ea pentru a se asigura de starea mea.

-Da,sunt bine. Doar oboseala.

A dat din cap,luând înapoi cartea și uitându-se la mine din când în când. Dacă aș fi spus ceva nu voiam să îngrijorez pe cineva,durerea este temporară,mereu va fi.

Când pauza a venit,iar celălate ore au trecut,fiind acum ultima m-am lăsat puțin cu capul pe bancă. Privirea mea atunci a căzut peste sticla de apă pe care mi-a dăruit-o el,și uitându-mă mai bine avea un mesaj peste ea. Dar nu am ajuns să-l citesc căci profesorul de Biologie venise la noi. Trecând cu ochii peste catalog apoi văzându-mi numele a spus:

-Aysha? uitându-se prin clasă,până ce m-am ridicat în picioare. Privindu-l în ochii ca apoi să-i văd zâmbetul.

De ce toată lumea zâmbește când mă vede?

-Ești nouă mutată,căci nu te-am văzut anul trecut.

-Da.

-Atunci să mă prezint. Sunt Mydo. Profesorul de Biologie. Însă îmi poți spune ca restul Myo. Vocea lui scădea și se ridica într-un ton ușor.

-Sigut,am spus apoi m-am asezat.

-Sper să ne înțelegem bine,dragă Aysha.

Am avut un sentiment plăcut când toții profesorii m-au făcut să ma simt bine venită aici,deși colegi mei păreau total opusul.

Bună,activitatea cărții va revenii! Am terminat cu examenul ceea ce rezultă mai multă activitate! ♥️