𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

10❂

Am ajuns în fața lui,privindu-l.

-Ai de făcut acel proiect cu mine,și mai avem termen trei săptămâni. Aș zice mai bine o lună.. dar,voiam să te întreb dacă ai vrea să începem a lucra de pe acum.

-Cre-e-ed. am spus bâlbâindu-mă,în timp ce în clasă era o gălăgie puternică.

-Haide pe hol,te rog.

Am dat din cap,apoi am ieșit pe hol.

-Aici te pot auzi mai bine,a spus rezumându-se de perete. Deci,unde am rămas?

-La proiect,am spus jucându-mă cu brățara.

-Atunci.. ce ai spune ca să începem prin a acumula informațiile din cărțile de aici,apoi în wekeend să lucram unul la altul,adica schimbăm locul. Eu la tine,tu la mine.

-Um..am spus ușor. Păi.. am încercat să spun însă nu puteam.

-Este vreo problemă?

Nu puteam să-i spun despre părinții mei,sub nici-o formă. Nu puteam să-i explic nici situația așa că voi rămâne la ceea ce spune el,până la momentul acela.

-Nu,este în regulă.

-Atunci,poti rămâne după ore astăzi? am ceva timp liber și spun să-l lucram împreună.

Am dat din cap,apoi el a intrat în clasă. Iar eu am rămas pe hol,privind picăturile de ploaie ce au început să apară peste geam,vremea de afară era foarte schimbatoare în ultimul timp. Însă prin ea,prin vremea ploiasă,rece dar placută .. mă regăseam eu,eu eram anotimpul toamna.
Eram cu gândul plecat aproape toate orele,ne înțelegând cum a trecut atât de rapid. Căci era ultima oră iar eu încercam să înțeleg ceva,în timp ce profesorul dicta.

-Îmi puteti spune ce credeți voi despre "Soarele și Luna se întâlnesc,formând eclipsă. În timp ce ei se văd o dată la o vreme,se despart petrecând doar câteva clipe împreună."

Nimeni nu spunea nimic,ci doar o privea profesorul.

-Eclipsă? spune unul dintre băieții.

-Da,o eclipsă are loc la o vreme îndelungată. A spus el catre noi,așteptându-ne răspunsul.

-Ei doi se despart pentru că dacă ar rămâne împreună,noi am rămâne într-o tristețe continuă. Deși se iubesc, ei aleg să se lase pe ei,pentru noi,fericirea noastră. Și să aștepte până la următoarea întâlnire. Iubirea care este asteptată este cea mai pură și tot odată cea mai sinceră formă de iubire,dintre toate.

-Frumos răspuns,Jeon. A spus profesorul către noi. Iubirea merită asteptată în ciuda a tuturor lucrurilor,ei pot aștepta pentru că vor rămâne unul pentru altu.
Si cu asta am încheiat astăzi,vă rog să nu uitați despre portofolii peste doua săptămâni.

Am dat din cap și i-am mulțumit profesorul. Încă gândindu-mă la ceea ce a spus el. Gândirea lui era atât de mareață de ceea ce întâlnisem eu. Poate și pentru că era perfect în ochii profesoriilor și pentru că știa aproape totul.

Când voiam să îmi pun cărțile în ghiozdan și să ies pe ușă,i-am simțit mâna peste umărul meu.

-Aysha,a spus rapid. Unde pleci?

-Acasă am spus în timp ce-l priveam.

-Ai spus ca rămâi pentru proiect.

Am înghițit în sec. Uitasem,la naiba.

-Îmi cer scuze,am uitat,scuze.. Îmi cerusem scuze de 10 ori într-o secundă. Până ca el să-mi pună mâna din nou pe umăr.

-Este în regulă. Stai liniștită. Mergem?