𝑻𝒉𝒆 𝑮𝒓𝒂𝒗𝒆 𝑶𝒇 𝑳𝒐𝒗𝒆 // ᴊᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ

0.7❂

Vocile lor în clasă erau acum auzite,fericite și nerăbdătoare. Când el s-a uitat la noi,atunci am înțeles că nu era un proiect ci noi eram proiectele.

-Nu vă dau proiecte pentru note,a spus el așezând peste tablă o foaie apoi întorcându-se la noi. Ci pentru voi în sesul de a vă dezvolta pe voi,căci voi sunteți proiectul. Eu doar vă dau ideeile în timp ce voi veniți cu schița,noile planuri și totodată succesul. El constă în a vă cunoaște unul pe celălalt,lucrând în câte două persoane. Unul v-a studia comportamenul iar celălalt ce s-ar întâmpla dacă în loc de acel lucru s-ar schimba ceva,întorsăturile sale. Zâmbetul lui te făcea să vrei să te implici cu toată ființa ta. Deci,mici savanți.. ce spuneți despre asta?

Ne uitam la foaia pe care scria "Trăiește sau mori" apoi,a zâmbit.

-Nu înțelegeți asta? a spus arătând spre ea.

Toții am dezaprobat din cap,așteptând să ne explice.

-Vedeți voi,totul începe prin a lua viață apoi dacă nu ajungi să trăiești după anumite reguli vei muri. De asta vă las pe voi să înțelegi importanța acestul "Trăiește sau mori". Se referă la noi,oamenii dar având un înțeles pe care fiecare dintre voi îl va înțelege într-un fel. Asta este și în viață,înțelegem ce vrem uneori dar nu este întotdeauna corect. Acum,vă rog să veniți să trageți câte un număr,sunt 15 numere care au o dublură. Căruia dintre voi îi v-a pica de exemplu 5 și cealaltă persoană are tot 5 atunci sunteți perechi,în regulă?

-DA! Au spus auzindu-se un cor în timp ce eu nu vorbeam,când fiecare se ridica din bancă pentru a merge eu rămăsesem cu un nod în gât,arzând și simțindu-mi corpul moale,fără putere. Când persoan din fața mea luase eu urmasem,și dorindu-mi să-mi pice cineva care nu va râde de mine. Am privit profesorul iar el mi-a făcut semn să aleg unul ca apoi să mă simt în siguranță. Când am ridicat biletelul și l-am deschis am privit cifra,era 1. Am oftat ușurată și m-am întors la locul unde eram. Când toți au fost gata pentru a ne striga pe fiecare,un glas mi-a făcut pielea să fie rece.

-Nu mi-aș dori să am pe cineva care să nu îmi vorbească. A spus unul dintre prietenii lui.

-Tu și rabdarea chiar nu va înțelegeți! a spus băiatul când am întors capul i-am văzut zâmbetul,atât de strălucitor. Am întors repede capul când profesorul a vorbit:

-Acum vă strig pe numere.

Numerele au început descrescător,în timp ce eu așteptam să-mi aud perechea,ultima persoana care rămăsese era chiar ..

-Jungkook,a spus profesorul iar atunci i-am auzit vocea zicând:

-Unu.

Cerul avea să-mi pice cu cel mai puternic uragan și furtună căci nu îmi venea să cred,am rămas puțin pe gânduri. Însă când am spus același număr ne-am privit preț de două secunde în care el a rămas încă puțin,privindu-mă. În clasă se auzeau vorbe până când o fată a vorbit mai tare auzind perfect acele cuvinte:

-Nici măcar nu vorbeste,de ce fix ea? se plângea fata către restul.

-Ai dreptate Yuka,râzând toate trei în urma cuvintelor.

-Sigur va ieși un dezastru.

Atunci plecând din băncile lor în pauză,mă simțeam atât de rău în acest moment căci nu voiam să aud acele vorbe. M-am ridicat și am ieșit pe ușă deși nu știam unde ajung voiam doar să stau singură puțin timp.

Am privit planul liceului și am observat că la etajul patru era ieșirea mai exact acoperișul unde puteai merge,sper. Urcam scările,în capul meu auzindu-se doar "Va ieși un dezastru". Mi-am pus degtele peste ușor deschizând-o și lăsând aerul să-mi răcorească fața care era roșie.

M-am așezat pe banca din fața mea când mi-am simțit picioarele ca vor ceda,mă simțeam bine aici. Deși nu erau lucuri ci doar un gard făcut de jur împrejur al acoperișului și două bănci pe care puteai sta.

Mi-am lăsat capul pe spate privind cerul și lăsând briza vântului să-mi zboare încet părul pe spate,relaxandu-mă. Au urmat câteva clipe de linște în care m-am simțit mai bine,însă niște pași m-au făcut să-mi pierd starea și să intru în panică.

Când am întors capul era el,persoana despre care s-a vorbit acum câteva minute și lângă care nu mă voia nici-o fată. Se pare că deja eram displăcută de restul...

Am vrut să mă ridic însă vocea sa m-a făcut să rămân,fără să vreau asta căci:

-De ce te grăbești să pleci,abia a început pauza. A spus el urmat de pași lui.

Nu am spus nimic,tăcerea era singura dintre noi.

-Mă pot așeza lângă tine? a spus el,ușor venind cu capul la nivelul meu.

Am aprobat din cap,apoi a soptit "mulțumesc".

-Nu te-am văzut aici,sper că nu deranjez.

Bună îmi cer scuze de greșelile gramaticale!♥️