Regăsindu-mă în tine

Partea I

Mergeam prin mulțimea de oameni ca și când aș fi fost doar eu și strada. Mă uitam atent spre un magazin din față, așa că n─am observat că venea cineva spre mine și din cauza stângăciei mele imense nu am reușit s─o evit. Ea avea două genți cu haine în mână care i─au căzut în momentul incidentului.

"Scuze, i─am zis. Mă uitam după ceva".

" Ar trebui să fii mai atent, a zis ea ridicându─și plasele. După ce te uitai?"

Atunci i─am văzut ochii albaștri. Părea că marea toată s─a vărsat în ei, formând forma aceea perfectă a irisului. Privirea aceea atât de sinceră m─a făcut să uit de fapt după ce mă uitam, sau ce căutam eu în acel loc aglomerat.

" Nu mai știu exact după ce mă uitam, dar cred că am ceva mult mai bun chiar în fața ochilor."

Ea a zâmbit. Un zâmbet cald, gingaș precum al unui înger care m─a făcut să─mi pierd mințile din nou. Imediat am invitat─o la o cafea, să mă revanșez. Iar după un timp, am invitat─o la altar. Acum știu ce făceam în acel loc. Îmi căutam o persoană care să─mi fie alături și iată că Dumnezeu mi─a trimis─o exact atunci când nu mă așteptam. Ea a devenit apoi muza tuturor romanelor mele, a devenit piesa specială care lipsea din mașinăria vieții mele.
Și tot așa cum mi─a adus─o El în cale, la fel a luat─o chiar cu o zi înainte ca fericirea noastră să atingă apogeul. Dar nu regret nimic, pentru că am fost fericiți împreună. Îmi puteam petrece cu ușurință restul vieții împreună cu ea, dar nu a fost să fie. Uneori moartea doar vine, fără să anunțe, fără să─ți dea un semn.

─ Acum știți cum ne─am cunoscut, i─am zis...