Partea a XI-a

10 1 0
                                    

Și după asta m-am urcat direct în mașină, cu dosarul în mână, apoi am plecat din nou spre casa lui Rox. Dacă cineva mă putea lămuri, aceea cu siguranță ar fi fost ea. Lorena este doar suspicioasă pe cine nu trebuie. Rox este îndoliată, iar eu știu cel mai bine cum este să fii așa. Ea nu știe. Lorena nu știe cum e să pierzi o persoană cu care urma să-ți împarți tot restul vieții, o persoană pe care ai iubit-o mai mult decât orice, o persoană pentru care ți-ai fi dat viața în orice clipă fără să vrei nimic în schimb...

Uite că mi-au dat și lacrimile în timp ce conduc și observ că din cauza nervilor am greșit strada. Numai că, din nu știu ce motiv, nu pot suporta asemenea aluzii din partea lui Loreen. Dacă mi-ar fi zis altcineva poate nu m-aș fi supărat așa de tare, dar din partea ei mă aștept să mă înțeleagă câtuși de puțin și să continue cercetările cu mine. Se pare să am avut încredere în persoana nepotrivită. Nu-i nimic; sunt obișnuit cu astfel de situații de mic. Niciodată nu am știut că-mi aleg prietenii și mereu am fost dezamăgit de toți, iar cu toate astea i-am iertat. I-am iertat mereu, consolându-mă cu gândul că Dumnezeu îmi va ierta greșelile mele dacă eu le iert celor care îmi greșesc. Dar nu-i așa. Nu-i așa deloc. Acum toată acea bunăvoință pe care o aveam înainte s-a transformat în ură. Într-o ură profundă pentru toți oamenii. Nu suport ideea că oamenilor răi le merge numai bine, iar celor buni li se ia până și cea mai mică fărâmă de fericire. Poate și din cauza asta sunt puțini oameni buni pe Pământ. Poate că s-au săturat de atâta bunătate, apoi au încercat și opusul. Culmea, eu am făcut la fel și e mult mai bine. Când îi urăști și nu îți pasă de soarta lor nu mai ești stresat, nu mai ești încordat tot timpul. Pur și simplu trăiești, departe de tot și toate, înconjurat în propriile gânduri și mistere.

Mă întrebam de unde o veni iubirea asta. Chiar mă întrebam. Un sentiment atât de puternic și atât de distrugător ar trebui interzis. Dar și așa, oamenii ar încălca legea, iar traficul de droguri ar deveni o problemă minoră în comparație cu traficul de iubire . Așa ai vede contrabandiști de iubire la fiecare colț de stradă, fugind de poliție, încercând să ne ademenească pe toți în capcanele ucigătoare ale dragostei nebune. Da, dragostea e și nebună. Te poartă peste mări și țări, prin vise și coșmaruri, prin adevăruri și minciuni, prin săruturi și atingeri pasionale în miez de noapte. Asta e iubirea. Și tocmai de aceea ar trebui interzisă. Pentru că e periculoasă și dăunează grav sănătății tuturor oamenilor. Chiar dăunează. La știri mereu vedem oameni care se sinucid din cauza iubirii, iar de aici vreau să înțelegeți că 'iubire ucigătoare' nu-i metaforă sau vreo altă figură de stil. E pur și simplu realitatea.

Ajuns în fața casei lui Rox, puțin mai calm, cobor din mașină și nici nu știu când ajung în sufrageria ei, uitând complet de bunele maniere, adică să bat la ușă. Ea fu surprinsă să mă vadă acolo, cam furios, ținând și acel dosar imprimat de mine în mâna dreaptă.
- Te rog, spune-mi că nu știai de acest dosar!
- Mă tem că nu te pot minți. Auzii vocea ei caldă
- Dacă știai, atunci spune-mi cine este persoana în care Alex mi-a spus să nu am încredere!
- Mă tem că acel dosar pe care tu îl ai este un fals, iar cei care ți l-au pus acolo au făcut-o pentru a te întoarce împotriva mea. Robert, ești într-o mare încurcătură. Oamenii pe care tu îi numești prieteni de fapt îți sunt dușmani.
Acum cred că se leagă ceva. Acel M., „Să nu ai încredere în..." , iar dacă mă uit mai bine, pe acea foaie mai era loc de un cuvânt. Se pare că toată această scenă mi-a fost înscenată. O, doamne, nu îmi vine a crede.
- Ce îmi spui tu acum nu îmi vine a crede, Rox.
- Normal că nu îți vine a crede. De Lorena ești îndrăgostit, iar Marius îți este cel mai bun prieten. Nu poți crede până când nu voi veni cu dovezi, iar din fericire bietul de el nu știe că Alex amplasase camere de supravegheri în garaj.
- O, doamne! Ce îmi spui tu acum este incredibil încât nici măcar nu pot să mă gândesc că Marius a putut face una ca asta...
- Dar nu îți spun, chiar acum voi porni caseta cu înregistrarea din ziua în care Alex a fost asasinat.


Regăsindu-mă în tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum