Regăsindu-mă în tine

Partea III

Ajunsesem în București puțin mai repede pentru că Marius a trebuit să rezolve niște probleme la birou. Nu trecuse nici o oră că îmi și venise dor de mare. Partea bună este că nu mă mai simțeam singur, cel puțin până voi pleca de aici. Despre acest oraș nu am prea multe de zis. Mereu aglomerat, gălăgie pe străzi, oamenii nu sunt buni unii cu alții. Parcă am dat într-o adevărată junglă de beton și asfalt. Iar Dâmbovița.. săracul râu ce murdar este. Îi compătimesc pe bucureșteni. Nu aș da viața mea de la Constanța pe una ca asta nici în vecii vecilor!

Partea bună este că începusem să retrăiesc viața puțin câte puțin în fiecare zi. Mă împrietenisem cu o vecină în vârstă care într-o zi mi-a adus cadou câteva gogoși calde pe care le-am mâncat cu foarte multă poftă și asta nu pentru că erau extraordinare ci pentru că m-am bucurat să văd că nu toți oamenii din acel oraș erau inumani. În semn de recunoștință i-am dat o carte de-a mea numită „Amalgam de Sentimente" pe care am scris: Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a trimis un înger păzitor prin minunata dumneavoastră ființă. Cu dragoste, Robert Stănescu. Doamna s-a bucurat atât de mult citind mesajul, dar a spus totodată că nici ea și nici eu nu suntem atât de buni pe cât părem și că în adâncul sufletului nostru, alături de bunătate, fiecare om are și o parte rea. Depinde doar de noi pe care o afișăm și pe care o dezvoltăm.

Lucram intens în fiecare zi la următorul meu roman inspirat din viața mea, dar văzută din perspectiva Mariei. Chiar dacă încercam să o uit, nu aveam cum să fac asta. Și nici nu cred că voi putea s-o uit vreodată. Partea bună este că încet - încet mă obișnuiam cu ideea că ea nu va mai fi niciodată lângă mine și continuam să fac ceea ce îmi place, adică să scriu. Marius preluase de la tatăl său întreaga lor afacere. Deținea una dintre cele mai citite reviste din România, care îi aducea un profit uriaș în fiecare lună. Pe lângă asta, luase decizia ca tipografia lui să nu tipărească numai revista lor ci și diverse obiecte de uz personal cum ar fi calendare, broșuri, hărți etc. etc. În acest mod a reușit să mai crească veniturile cu câteva zerouri, sau cel puțin așa cred eu. În fine, să termin cu matematica pentru că nu a fost și nici nu este punctul meu forte.

Trecuse aproape o lună de când eram în București și deja nu îmi mai era dor de casa mea natală. Parcă mă născusem în marea noastră capitală și nu în orașul de pe malul Mării Negre. Mai aveam puțin și terminam romanul, așa că l-am rugat pe Marius să-mi prezinte un editor bun de la el de la tipografie. Dar, surpriză, cum el vrea mereu să mă înveselească, o să vedeți ce s-a întâmplat:

Eram în seara aniversării de 10 ani a revistei lui Marius. Venise foarte multă lume și localul X din București era plin. Eu mă plimbam cu el și tatăl său să le urăm bun venit invitaților, când, ................