Hei cupcakes! Am o rugaminte mare! Cat cititi acest capitol , ascultati melodia "Story of my life" de la One Direction . Dacase termina , redati si tot redati Va iubesc :* Enjoy.
Anna's POV
Casa era mai mare. Poate mai mare decat atunci cand am plecat. Prima mea casa din Los Angeles. Ma bucur ca mama nu a vandut-o.Ma uit la camera mea. Camera unde nu am stat mai mult de o saptamana. Pozele sunt aranjate pe noptiera mea. Iau in mana fotografia cu mine si cu gasca de la nunta mamei. O lacrima mi se prelinge pe fata si ajunge pe rama . O sterg si cobor cu ea in mana. La parter sunt asteptata de cei pantru parinti ai mei. Tata s-a mutat cu Barbara aici iar mama i-a lasat casa. Si da , patru parinti. Parintii mei naturali Karen si Andy si partenerii lor Edward si Barbara. Scarile scartaie sub greutatea mea. Schitez un mic zambet si ma indrept spre ei. Ii imbratisez strans.
-Imi va fi dor de voi! Spun privindu-mi parintii biologici
-Si noua scumpo! Spune mama
-Avionul il ai peste aproape o ora , te grabesti?
- Mai am de facut in drum.
Parasesc casa , bagajele fiindu-mi puse in portbagaj de catre tata si Edward. Dupa inca multe imbratisari urc in masina. Bag cheile in contact si pornesc. Le fac cu mana si ies de pe straduta.
Sunt pe cale sa imi schimb viata. Si o fac radical. O schimbare de 180 de grade. In perioada aceasta de o saptamana nu am mai vorbit cu nimeni. Poate doar cu ai mei si Soph. Este deja vineri. iar maine este evenimentul. Gasca va fi acolo. Si ma bucura asta. O sa ii revad poate pentru ultima data in formula asta. E greu sa pleci si sa lasi in urma oameni pe care poate i-ai iubit mai mult decat orice. Drumul pe care il mai am de facut este la apartamentul vechi. Al meu si a lui Harry. I l-am last lui. El nu avea unde sa stea , eu da. Mereu plang cand vorbesc de el desi am incercat sa il uit de nenumarate ori. Suntem ca doua bucati de puzzel. Nu ne putem construi viata unul fara altul. Sau poate asa este doar in imaginatia mea.
Drumul pe care il parcurg imi face mintea sa se reumple de amintiri. Cafeaneaua din josul stradutei. Aceea cafenea unde m-am dus cu Harry in timpul acelei ploi torentiale. Aceea cafenea in care am vazut pe Sophia ultima oara insarcinata. Aceea cafenea unde l-am dus pe micul Harry in oras prima ora. Trec rapid de ea ajungand la parcul de langa. Parcul unde ma plimbam cu Soph cand era gravida. Parcul n care am facut primul picnic cu gasca. Parcul care ducea la pod. Podul unde m-am pierdut. Acesta este urmat de Hill's. Acel club relativ nenorocit.
Povestea vietii mele. Una aparent linistita dar care devine usor , usor zbuciumata :
1 februarie 1994 la spitalul Saint Mary din Londra ma nasc eu.Anna-Katherine Evans .O fata care avea sa faca parte dintr-o familie aparent linistita.
La exact trei ani distanta ai mei se vor muta in Australia pana cand aveam sa implinesc 18 ani. Inca de cand aveam 16 ani ei se certau. Si cand spun certau era putin spus. Lucruri sparte si tipete. Dar nu violenta ,niciodata violenta. Dupa jumatate de an in care a trebuit sa stau prin tribunale , pentru a afla decizia ca voi ramane la mama, afland si ca ea si-a refacut viata. Cu un barbat cu un lant mare de afaceri. Asta a fost si unul dintre motivele pe care au facut-o pe mama sa accepte.
Si de aici incepe totul.
Prima iubire. Asta m-a marcat cel mai mult. Acel baiat cu ochi verzi si par cret. Cateva tatuaje si un stil sumbru.
Parchez masina si ma indrept spre usa blocului. Am o mica retinere in a o deschide. Dar treuie sa o fac , nu? Bineinteles ca trebuie sa o faci Anna! Umbra ma invaluie. Ma indrept spre lift si apas butonul argintiu. Luminiele se aprind semn ca liftul a ajuns. ma urc si apas butonul cu numarul 6. Daca e acasa , oare cum va reactiona Harry? Cu siguranta nu va fi prea incantat sa ma vada. Imping usa greoaie , iesind din gandurile mele. Ma apropii de usa. Scot din geanta cheile si le imping in broasca. Le rasucesc de 3 ori si deschid usa. Narile mele sunt rasfatate de mirosul lui. Parfumul lui barbatesc. Ma uit pe perete. Peretele plin de poze cu mine si harry. Toate sunt inramate. Imi las geanta la usa continuandu-mi drumul pana in camera noastra. Totul era atat de aranjat. Si monoton. O monotonie pe care nu am mai vazut-o la el. Gasesc niste hartii pe noptiera din partea stanga. Scrisori. Scrisori de la mama lui. La naiba! El chiar vrea sa plece de aici. In Anglia. Tocmai acolo departe de mine. Ce fac eu aici? La naiba , ce fac? Sunt in casa unui om care vrea sa ma uite iar eu nu il las. Sunt in casa unei persoane care vrea sa isi refaca viata si eu nu ingadui asta. Tocurile mele se aud strident in casa goala. Imi iau geanta si plec. Inchid usa si astept liftul. Ajunge foarte rapid. Deschid usa. In fata mea sunt lou si Ell. Burtica ei este foarte mare. Se vede prin rochia albastra pe care o purta.
