Anna's POV
-Adevarul ..spun cu ochii inlacrimati uitandu-ma la parintii mei. Ma simt ca naiba. Ma simt de parca m-am aruncat de la etajul 20 si pur si simplu...nu am murit. Hannah e jos cu Austin si restul lumii. Prin restul lumii ma refer la Edward , Barbara si Harry. L-am sunat pe Harry ca sa vina. Ma sprijineam usor de peretele rece. Nu , nu mai aveam stabilitate.
-Scumpo , e greu de explicat...
Daca privirile ar ucide , parintii mei ar fi la pamant acum. Dar sunt parintii mei? Nu am crezut ca voi ajunge vreodata in situatia asta. In situatia sa aflu daca sunt copilul lor sau daca nu sunt adoptata.
-Cheama-l pe Austin , spune mama incet.
Nici nu a trebuit sa faca acest lucru. Austin era la usa. Expresia fetei lui nu mai era socata. Era...de nedescris. Nervoasa , cu ochii aproape plin de lacrimi. Ne-am asezat pe canapeaua din biroul tatei. Mama a repetat gestul , ocupandu-si locul pe un scaun. Tata sau Andy , pentru ca nu stiu cine e cu adevarat a ramas in picioare.
-Este greu dar...
-Vrem adevarul! La dracu ti-am zis! Vreau adevarul! Il vrem amandoi! Ce nu intelegi? Nu imi pasa ca e dureros sau nu! M-ati mintit 21 de ani! Fi-ti macar acum demni! Tip.
-Totul a inceput cand ... Cand aveam 21 de ani... Mama ta , spune uitandu-se la Austin , adica.. Ella era cu mine. Ne mutasem impreuna , traiam fericiti si..te asteptam pe tine...copilul nostru. Dar nu era atat de simplu. Nici unul dintre bunicii tai nu au acceptat asta niciodata. Nici parintii mei , nici ai Ellei. Dar Ella..era distrusa..distrusa de ai ei. A urmat o perioada foarte grea. Cu certuri..numai certuri . Atunci ne-am despartit. Nu am parasit-o. S-a dus la parintii ei. Inteleg ca a fost stresata dar.. Tot ce mi-a lasat a fost o scrisoare si un apartament gol. Apoi , un an mai tarziu am intalnit-o pe mama ta Anna. Si doi ani mai tarziu dupa nasterea lui Austin..ai aparut tu..
-De aici e treaba ..mea , se balbaie mama. Nu am putut sa iti spun asta niciodata. De fiecare data cand incercam pur si simplu ..nu puteam.
Ochii imi erau plin de lacrimi. Mi-am dus rapid maneca bluzei la ochi si m-am sters.
-Anna , ceea ce trebuie sa sti este ca..nu stiu daca Andy este tatal tau natural!
Se ridica de pe scaunul ala nenorocit si vine spre mine. Repet gestul plecand spre usa. Nu vroiam sa ma vada plangand. Eram distrusa. Distrusa de persoanele care m-au crescut , distrusa de persoanele carora le-am spus "mama" si "tata" ani de zile. Scarile scartaie sub greutatea mea. Austin a ramas sus. Cum il zaresc pe Harry il iau de mana. Nu se impotriveste gestului. Ma ia protectiv in brate si iesim din casa. Ne ducem spre masina. Vreau sa plec departe. Vreau "acasa" in Seattle. Harry deschide masina iar eu automat o deschid. Ma urc rapid si trantesc portiera. Vad cum in curte isi fac aparitia Andy si mama. El alearga spre masina. Imi intorc privirea la Harry care era cu mana pe cheia masinii si nu facea nimic.
-La dracu porneste masina! Tip.
-Nu vrei sa vorbesti cu ei?
Sa vreau sa vorbesc cu ei? Atat de mult gandesti Harry? Ma dau jos din masina. Trantesc din nou portiera poate de data asta cu prea multa putere. Tot ce am este telefonul. Atat. Aud o portiera trantindu-se din nou.
-Ce faci? intreaba Harry
-Anna , vino in casa sa vorbim! tipa Andy dupa mine.
Nu am de ce sa ii ascult. Sunt un nimic pentru mine. De fapt Harry nu este dar , m-a deranjat faptul ca nu a plecat cand i-am spus. Aud pasii din spatele meu. Pe bune? Acum vin dupa mine? Scot telefonul din buzunarul pantalonilor. O sun pe Elleanor.
-Ce s-a intamplat? e Dany
-Dany , poti veni la Center Mall sa ma iei in cinci minute?
-Eram acolo cu Ell. Plecam. Venim sa te luam de altundeva?
-Cafeneaua din josul strazii.
-Vom fi acolo in 5 minute.
Inchei apelul si imi bag telefonul in buzunar. Incheietura mea este prina. Cand ma uit in spate e Andy. Harry si mama sunt in urma lui.
-Haide acasa. spune incet
-Ce sa fac? Aia nu e casa mea! Voi nu sunteti parintii mei! Cel putin tu! Stai departe de mine!
-Anna Khate..
-Sa te ia dracu! Spun dupa ce vad masina fetelor. Alerg pana la ea si ma urc in spate. Geamurile fumurii nu imi permit sa ii mai vad pe cei cu care ma certam. Dau frau liber lacrimilor. Ce am facut atat de rau ca sa merit asta?
****************
-Uite! spune Elleanor inmanandu-mi o ceasca de ceai in mana.
-Multumesc. Spun incet.
-Nu imi vine sa cred ceea ce ti se intampla. Dar noi suntem langa tine. Spune Dany imbratisandu-ma.
Dam drumul la televizor si o vedem pe Perrie. Da Perrie. Asta e ultima semifinala. Daca lumea le va vota vor fi in finala. Si sunt sigura ca asa se va intampla. Imi intorc privirea la Ell. Ell si burta ei cea mare. Doamne , cat de greu o fi! Nici nu vreau sa imi imaginez..
-Nu te mai holba! Tipa razand. Nu stii cat de rusine imi este.
-Hai ca nu e atat de rau , spun.
-Anna are dreptate , raspunde Danielle sustinandu-ma. Cum te simti?
-Grasa.
-Cate saptamani mai ai? intreb
-Esti cam in urma , draga , raspunde. De vreo doua saptamani pot sa nasc in orice moment.
-Chiar si acum?
-Chiar si acum , imi spune. Abea astept , spune razand
-Pai..niciodata sa nu spui niciodata , ne zice Dany. Dupa care se ridica. Vrea cineva ciocolata? ne intreaba.
Dau din cap aprobator. Am ramas in sufragerie uitandu-ma la televizor. Devine atat de plictisitor. Deodata aud un tipat. Vine de la baie. Bat in usa cu putere.
-Ell s-a intamplat ceva?
-Nasc , asta s-a intamplat! Tipa
-Ce face?!
*****************************
Harrys's POV
-Austin , calmeaza-te! Spun uitandu-ma la el. E atat de nervos. Nici Hannah nu l-a putut calma.
-Cum sa ma calmez? Cum pot sa fac asta?! tipa. M-au mintit. 23 de ani! Atat de mult? Imi uram tatal chiar daca nu stiam cine este. M-am intrebat mereu ce nenorocit a putut sa o paraseasca pe mama care avea un copil si sa isi refaca viata.
La dracu! Are dreptate! Daca el e distrus...Anna este clar mai rau. O sun de doua ore continuu. Dar presupun ca este la Ell. Masina in care s-a urcat era a ei.
-Haide sa plecam , spune Hannah usor. Asa este mai bine.
Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre usa de la intrare. Parintii Annei daca pot spune asa , stau in sufragerie. Par distrusi. Desi as vrea sa vorbesc cu ei , decid sa nu o fac. Pana la urma , nu e treaba mea. Ies impreuna cu Austin si Hannah afara. E deja seara...cat de repede trece tot. Soneria telefonului meu se aude. Sper sa fie Anna...
*************
Doamne! Imi pare atat de rau ca nu am mai postat! Nu pot sa spun ca nu am avut timp (pentru ca este vacanta) dar..chiar nu stiu. :( oricum imi pare rau.
Sper sa va placa :* va astept parerile ca de obicei <3
Read , vote ,comment! ^^
Ilysm <3
