Harry's POV
Isi da inelul de logodna jos. Il pune in cutiuta lui care se afla pe masuta unde se machia. Ochii ei albastrii sunt in lacrimi. Ma ia in brate. Gestul ei ma surprinde si ii raspund fara sa ezit. Din pacate asta nu dureaza mult. Ma impinge si se da doi pasi in spate. Se uita imprejur mutandu-si dupa privirea spre mine.
-O pauza, spune incet, Asta a fost, Styles!
Nu credeam vreodata ca o sa doara atat de tare. Era prima mea relatie serioasa iar ea era singura fata pe care am iubit-o vreodata in afara de familie. Ma uit la ea. Se aseza pe pat din nou, si eu repet gestul.
-Eu nu plec in seara asta, am terminat concertele. Avem liber o luna. Stai linistita, nu voi sta aici, imi voi face bagajele si voi pleca.
-Este si casa ta...
-Numai este! Zic iesind.
Aud cum se inchide in camera si ma duc in sufragerie. Eleanor e in pragul usii. Se aseaza pe canapea deodata cu mine. Ne uitam unul la altul.
-Ce veti face? Intreaba cald si calm.
-O pauza momentan, raspund dezamagit de raspunsul meu. Tu si Louis?
-Vom face petrecerea de logodna, spune zambind. Nu ar trebui sa te intorci?
-Nu, oricum ne intorceam maine dimineata. Avem o luna pauza.
-Vei ramane aici?
-Pana gasesc un loc sa plec, da. Spun incet.
O bubuitura se aude puternic in casa. Tresar si imi dau seama din ce camera se aude. Eleanor se ridica si ea si mergem spre camera Annei. Bat puternic.
-Anna! Tip. Deschide naibii usa asta! Sau macar raspunde!
-Sunt eu! Spune Eleanor.
-Pleaca, sunt bine, ok?
-Ce s-a auzit c?
-Am scapat ceva! Se aude dupa usa. Plecati acum!
Anna's POV
Stateam jos. Ma bucur pe o parte ca ii pare rau si ma intelege dar imi e dor de acel Harry incapatanat care mereu se zbatea pentru mine. Linistea este sparta de catre vocea lui :
-Eu nu plec in seara asta, am terminat concertele. Avem liber o luna. Stai linistita, nu voi sta aici, imi voi face bagajele si voi pleca.
-Este si casa ta...
-Numai este! Spune ridicandu-se. Pleaca trantind usa. Ma duc dupa el si o inchid. Alunec usor jos , lacrimile parasindu-mi ochii si prelangandu-se pe obraji. Le sterg ridicandu-ma. Ma duc spre sertarul mesei de machiat. Il deschid. Este plin de pastile. Am o durere de cap groaznica. Scot vreo doua-trei de acolo si le inghit. Ma duc spre pat. Simt cum numai am stabilitate in picioare si cad. Fata mea ca si tot corpul de altfel fac contact cu parchetul rece. Ochii imi sunt intredeschisi.
Deodata se aud bubuituri in camera. Erau cu siguranta Ell si Harry.
*************
Ma ridic. Inca imi simt capul greu. Ma uit la ceasul de pe noptiera. E ora 5:25. Aprind lumina. Aseara am deschis usa intr-un final. Vad ca Harry a profitat de asta si a plecat. O lacrima se scurge pe obrazul meu. Nu am vrut despartirea asta, dar nu mai puteam rezista vazand cum se dadea la toate fetele alea. Sifonierul e gol, nimic de la el nu se afla aici. Dar totusi tin minte ca am un tricoul alb de-al lui pe aici pe undeva.
Dupa ce il gasesc il pun pe mine, inhaland tot mirosul de parfum. Parfumul lui...la naiba, deja imi lipseste. Vreau sa deschid usa de la camera care era intre-deschisa insa cineva o face inaintea mea. Sfarsesc dand cu capul de usa.
-Au! Spun frecand usor locul unde m-am lovit.
De dupa usa se vede o fata trista. Luminile se aprind. Harry era inca aici, obosit, cu cearcane si parul in toate directiile. Ramanem fata in fata, timp de cateva secune.
-Scuze, spune el incet, hum...venisem sa imi i-au la revedere.
-Pleci? Spun usor.
-Mhm
-Ai unde sa te duci?
-Hum, da...adica nu. Merg la un hotel.
-Nu face asta. Adica...poti sa mai ramai. Si eu o sa plec de aici. Daca tot ne-am despartit ar fi bine sa vindem casa asta.
-Ai zis o pauza, nu o despartire! Spune iesind nervos din camera.
Repet gestul si ma duc dupa el. Se opreste in bucatarie si se aseaza pe unul dintre scaunele de la masa. Eu raman in pragul usii.
-E mai bine asa... Spun incet
Se uita la mine urat. Are o privire pe care nu am mai vazut-o niciodata. Ochii lui verzi si frumosi s-au transformat in unii groaznici.
-Crezi ca e mai bine? Deja iti e dor de mine! Tu nu vezi ce porti? Spune ridicandu-se de pe scaun si venind spre mine. Nici nu stii ce s-a intamplat in clubul ala nenorocit.
-Ba stiu.
-Sunt niste poze in care vorbesc cu o fata, Anna.
-Si erai mai mult decat pe jumatate beat si mai aveai putin si o sarutai. Scuteste-ma!
-Spune ca nu iti e dor de bine! Fa-o privindu-ma in ochi!
Ma uit si deschid gura. Cuvintele nu imi ies din gura. Pur si simplu vreau sa spun ceva dar nu pot. Ochii lui devin blanzi si ma prinde de mana.
-Vezi....pur si simplu nu poti. Cum nici eu nu as putea sa o fac! Desi am spus-o nu am facut-o privindu-te in ochi.
Se apleaca spre mine dar, imi intorc fata. Plec din bucatarie si ma duc spre camera noastra, nu ceea de oaspeti. Acolo s-a culcat Eleanor. Ma trantesc in patul dezordonat si dau frau liber lacrimilor. Avea dreptate. Era singura mea slabiciune. Nu pot sa renunt la el. Si stiu ca nici el la mine. Este ca un drog. Daca spune adevarul? Sau poate doar incearca sa scape fara sa il mai cicalesc? Simt cum cineva patrunde in camera si se aseaza langa mine. Niste brate puternice se infasoara in jurul taliei mele. Stiu ca este el.
-Ce cauti aici?
-Ai zis ca e si camera mea! Spune ca un copil de 5 ani dar simt cum zambeste.
-Am zis de casa, nu de camera geniule! Spun deranjata.
-Tot una! Spune dandu-mi replica si asezandu-si si mai bine capul langa umarul meu.
-Harry sunt suparata pe tine! Nu te iert asa usor! Pleaca!
-Nu, nu plec. Oricum si cu Ell ai dormit in acelasi pat.
-Da, dar Ell nu ma strangea in brate, era fata si nu era fostul meu logodnic.
La auzul acestui cuvant simt cum mainile lui numai sunt pe talia mea. Se ridica din pat si pleaca.
-Te-ai suparat? Intreb , ridicandu-ma din pat. La naiba, normal ca s-a suparat! La naiba, Anna! Injur in gand. Vrea sa va impacati. Poate nu te-a inselat. Ma duc in bucatarie si nu-l gasesc. Trec pe hol unde ii vad bagajele la usa. Nici un sufragerie nu este! Ii gasesc telefonul care suna. E Niall.
-Buna Niall! Hum...sunt Anna
-Hei, Harry e la tine?
-Mhm. A zis ca nu mai vine la voi si ramane aici.
-V-ati impacat.
-Ahm....
Il aud pe Harry cum intra in camera. Ghetele lui se aud strident. Imi ia telefonul din mana.
-Imi apartine, spune rece. Niall nu mai vin. Dar sa nu va asteptati sa ma gasiti la apartamentul Annei. Voi fi plecat, cand ajungeti in Los Angeles dati-mi un semn. Astea sunt ultimele lui cuvinte si inchide telefonul. Il baga in buzunar si isi ia geaca de piele. Eu imi iau halatul peste pijama. Il prind de mana.
-Nu poti sa pleci! Harry e 6 si jumatate dimineata, ce naiba..
-Nu ai de ce sa stai cu fostul tau prieten sau logodnic in aceasi casa, camera sau pat?! Tocmai tu ai spus-o, mnu?
Linistea se lasa intre noi. Deschide usa luamdu-si geamantanul il mana.
-Asa credeam si eu, adauga.
*************
Key hei cupcakes! Harry pleaca :( Anna ramane. Dar haiiii ca totul va fi bine. Va promit :3 Biine, poate nu si cartea se va termina bine dar o sa vina momente fericite si tâmpenii de genul. Scuzati-mi toate greselile pe care apar in acest capitol. Astept minunatele pareri ca de fiecare data iar daca cineva vrea dedicatie, sa nu ezite sa spuna.
Ilysm
