Eu nu credeam inainte. Nu credeam in fantome care așteaptă să deschizi ușa noaptea. Nu credeam in morții de sub pat care așteaptă să te apuce de picior. Nu credeam in creatura care vrea să te sfâșie și așteaptă să adormi, ca apoi să iasă din dulap. Nici chiar in chestia care stă lângă tine in pat noaptea și așteaptă să te intoarci către ea. Era sceptic, foarte sceptic și așteptam să mi se dovedească inexistența lor. N-am crezut toată viața până când intr-o noapte, la 3 dimineața, am stat și am ascultat in tacere la ce se auzea in casă. Am auzit ceva vag și m-am concentrat la ce era. Am realizat ca erau pași care s-au oprit in fața dormitorului meu. Mi s-a tăiat răsuflarea atunci când am auzit cum a ușa de la cameră s-a deschis. Apoi... l-am văzut ochii cum clipeau...
