Sunt doar un om, sau mai degrabă cred că sunt unul. Nu-mi place să fiu văzut, nu trebuie să fiu văzut. În fiecare noapte când nimeni nu mă poate vedea, merg la o casă care mi se pare interesantă, nu pentru că aș vrea să-ți fac vreun rău, ci pentru că sunt doar curios.
Merg la fereastra ta și aștept să adormi. Dacă auzi vreo bătaie ușoară în geam sau vezi vreo mână lungă și subțire imprimată pe aburul geamului, nu te speria. Acela sunt doar eu, încercând să-ți văd chipul. După ce adormi, intru in camera ta, însă nu-ți face griji. Încerc să deschid ușa astfel încât să nu se audă niciun sunet, pentru a nu te deranja din somn. Urc pe unul din dulapurile din camera ta, iar dacă în timpul somnului auzi mobila scârțâind, te rog să nu te trezești, dormi în continuare.
Mă uit la fața ta, pentru că așa cum am spus, sunt curios.
Uneori poate chiar iți ating fața caldă și moale cu degetele mele reci, lungi și osoase pentru a simți căldura pielii tale. Nu te panica, am grijă să nu-ți zgârii obrajii sau să-ți strapung ochii cu unghiile mele. Dacă se întâmplă să mă simți, te rog, nu deschide ochii.
Mulți au făcut la fel atunci când nu trebuia.
