"Asta s-a întâmplat în iarna lui 2011. Noaptea m-am trezit fiindcă fiul meu stătea lângă pat, aplecat deasupra picioarelor mele. Atunci avea 3 ani şi se trezea des în mijlocul nopţii ca să vină să se culce cu mine. De data asta, evident, credeam că iar mi-a venit fiul, îmi mişc picioarele — îi fac mai mult loc ca să se caţăre-n pat. El însă s-a lăsat pe picioarele mele, apăsându-mă atât de tare, încât devenea dureros. Îmi ridic puţin capul şi, la lumina lămpii de noapte, îmi văd fiul în pijamaua lui, dar faţa toată deformată, în riduri. Mi-a venit gândul că ori nu am dormit destul, ori că am dormit prea mult - dacă deja astfel de lucruri îmi apar în faţa ochilor. Iar el stă pe pat, fără să se mişte, încolăcit în jurul picioarelor mele strângându-le din ce în ce mai tare. Pe peretele din faţa patului e o oglindă până-n podea, mă uit şi văd figura mea şi a copilului prins de picioarele mele.
Şi în acel moment, cu o voce rece, jalnică, copilul spune: „Mămico, ia-mă la tine.". Îi răspund cu vocea tremurândă: „Urcă mai repede, e frig". Dar el iar schiaună: „Mămico, ia-mă la tine.". Brusc, aud un oftat şi foşnetul unui cearşaf — iar acolo, în pătuţul său, doarme mica mea fericire, fiul meu. Niciodată în toată viaţa mea nu am mai simţit o frică atât de animalică. Iar acel ceva îmi apăsa şi mai tare picioarele, trăgându-se încet mai sus şi continuând să scheune. Am încercat să-mi trag picioarele, dar nu mi-a ieşit: acel ceva s-a lăsat mai tare pe picioarele mele şi nu mă lăsa să mă mişc. Am închis ochii, am îmbrăţişat strâns perna şi am încercat să-mi amintesc vreo rugăciune. Mi-aduc aminte doar: „Tatăl nostru..." şi gata, lapsus, restul cuvintelor nu mi le amintesc. Iar această creatură îmi e tot mai aproape de faţă. Mă apasă cu corpul şi repetă una şi aceeaşi frază. Un singur gând îmi învăluia mintea — dacă mor de la un atac de cord, ce va fi cu copilaşul meu dimineaţa? Se va trezi şi-mi va găsi trupul rece...
Într-o clipă totul s-a terminat. Creatura cu chip mutilat a dispărut, iar eu, până dimineaţa, am băut valeriană. Ziua următoare mi-am sunat rudele şi extrem de sever le-am ordonat să mă sune în fiecare dimineaţă pentru a verifica dacă totul e în ordine."
