E oribil ! Peste tot in jur sunt flăcări, nu pot vedea nimic in afară de flăcări și un cer negru. Nu pot să imi dau seama cum de n-am fost ars de viu până acum.. Și nu pot să imi dau seama cum am ajuns in iadul ăsta. Cu timpul, in afară de sunetele scoase de flăcări am inceput să aud țipete, mi-am frecat ochii și am putut să văd cum o creatură ciudată imi omoară toate persoanele dragi. Cu fiecare persoană sfâșiată, o lacrimă se scurgea pe obrazul meu. Deveneam tot mai trist și mai măcinat. Mi-am făcut curaj și am strigat către creatură:
- DE CE FACI ASTA ?!
Creatura s-a oprit din ce făcea și m-a privit in ochi.
- PENTRU CĂ M-AI LĂSAT SĂ INTRU !
L-am lăsat să intre ? Unde l-am lăsat să intre ? Nu am avut timp să mă gândesc prea mult deoarece intr-o secundă a apărut in fața mea.. Apoi m-am trezit plin de sudoare din pricina coșmarului.. Pfiu.. A fost doar un coșmar. Aud glasul mamei mele din hol:
- Dragule, ești bine ?
- Da mamă, sunt ok.. Am avut doar un coșmar. răspund eu.
- Poți să intru să iți dau un pahar cu apă ?
- Sigur.
Apoi imi amintesc că eu m-am mutat de la mama acum câteva luni. 😧
