Demonul alb

Capitolul 12

Durerile mi s-au mai atenuat...am dormit bine pentru ca el a stat cu mine. Nu pot sa uit figura lui mirata când i-am spus ca sunt de acord cu propunerea lui...ochii îi sclipeau de bucurie si-i secerau pe ai mei. Dar inca mai am îndoieli cu privire la trecutul lui si la...clubul acela. Îmi răspândesc repede gândurile astea din cap si-l privesc cum doarme. Sta pe scaun lângă patul meu cu capul pe pieptul meu. Si când doarme e atât de frumos...pare un copil neastamparat care se liniștește doar la culcare. Îmi plimb degetele prin parul lui castaniu si ma gândesc la cum mi s-a schimbat viata de când îl cunosc...mi-ar frânge inima daca vreodată m-ar părăsi...când ma gândesc la asta,ochii mi se umezesc si inima îmi bate cu putere. In ce ma transformi tu pe mine?? Si scot un oftat ,pe care sunt sigura ca nu l-am auzit doar eu.
- As putea spune același lucru:in ce ma transformi?
Doamne,m-a auzit... Ma fac roșie la fata si nu stiu ce sa-i răspund,iar sângele îmi părăsește obrajii...
- Credeam ca dormi,ma bâlbâi eu...incercand sa schimb subiectul.
- Buna dimineața!
- Uite,de ce nu mergi acasă? Sunt bine...n-ai mâncat nimic de ieri si ești foarte obosit...
- Plec când pleci si tu. Nu plec nicăieri fara tine. Nu mai scapi de mine așa ușor. Il admir cum zâmbește...
- Frumoasă amenințare!!
- Domnișoară,ești a mea si nu mai scapi...îmi pare rău pentru tine!!
O asistenta drăguță ne strica discutia. Max se uita urat la ea iar lucrul asta ma amuza. Era gata sa ma sarute chiar când a intat ea.
- Domnișoară,puteți pleca acasă. Aveți scrise aici câteva medicamente pentru dureri.
Si-mi da o hârtie cu un scris indescifrabil...
- Mulțumesc!
Max se plimba prin salon agitat. Il simt ca vrea să-mi spună ceva ,dar nu știe cum. Î i iau fata intre mâini si privesc in ochii lui albastri care au devenit din nou întunecați...o frica inexplicabila tresare in pântecul meu.
- Natalia...
- Ce e? Spune-mi...
- Vreau sa te muti cu mine.
Raman socata. Sa ma mut cu el? Așa de repede? Daca nu sunt pregătită pentru asta? Si cred ca nici el nu e...
- Max...
- Te rog,vreau sa adorm lângă tine in fiecare seara,sa ma trezesc lângă tine...uite,incerc sa fiu romantic pentru tine...nu stiu cum se face...n-am făcut asta niciodată. Te rog,ai încredere in mine. Ce spui?
Încearca sa fie romantic...pentru mine...doamne,de ce nu pot să-l refuz? De ce are atata putere asupra creierului si a inimii mele? Simt ca nimic si nimeni nu mai exista pe lumea asta decât eu si el...tot universul meu se învârte in jurul lui...face ce vrea din mine...
- Bine...
-Serios? Chiar vrei?
- Vrei sa ma răzgândesc? Ii spun răzând cu gura pana la urechi. Conștiința mea leșina pentru a nu stiu cata oara...
- Nu,nu vreau asta...mulțumesc!
- Eu îți mulțumesc ca ai apărut in viata mea!
- Haide,vreau sa te duc acasă !
Ma ia in brațe si ma duce la mașină,chicotind ca un copil...doamne,cat de frumos e când rade...imi așterne un sărut apăsat care ma face sa-mi pierd respirația. Băiatul asta chiar știe ce face...

După câteva ore,ajungem la casa lui. E foarte mare,impunătoare. Ma uit mirata in jur,pereții sunt vopsiți in tonuri de gri,iar ferestrele sunt foarte mari. In camera de zi vad o canapea de culoarea sângelui in forma de u.
- Vrei sa bei ceva?
- Un pahar cu apa,te rog.
- L-am trimis pe Peter să-ți aducă lucrurile de la apartament.
-Cine-i Peter?
- Are grija de casa cat eu sunt plecat.
- Aha...frumoasa casa!
-Îți place?
- E un pic cam trista pentru gustul meu,dar da,îmi place.
- Putem sa facem schimbări daca vrei. Nu ma deranjează.
Iau o gura de apa si ma gândesc cat de mult mi s-a schimbat viața de când il cunosc pe Max...sunt fericita. Dar cat o sa tina? Gândul ma sperie,si mi-l alung din minte imediat.
- Hai să-ți arat camera noastra! " Camera noastă "ce ciudat suna...dar îmi place. Ma tine de mana in timp ce traversam holul interminabil pana ajungem la o camera. Intram,si rămân impresionata...prea mult soc pentru o singura zi,îmi zic cat sa aud doar eu.
Pereții sunt vopsiți in vișiniu. La fereastra atârnă o perdea neagra cu broderie alba din dantela. Patul e cel care ma impresionează cel mai tare. E foarte mare pentru o singura persoana. Are asternuturi de mătase roșie,foarte fine. Intr-un colt zăresc o chitara...
- Știi sa canti?
- Cantam in facultate...acum nu prea...
Mi-l imaginez pe domnul meu arogant cu un club unde fostele " iubite" își vând trupurile,cântând la chitara...imaginea nu-mi displace deloc,hmmm....
- Poate o să-mi canti si mie cândva!
- Poate...
- Baia e aici...găsești tot ce ai nevoie,șampon,gel de dus...
- Ma duc la bucătărie sa pregătesc ceva de mâncare.
Mi-l imaginez gătind si ma umfla rasul ca pe un copil.
- Știi sa gătești?

- Am multe calități ,domnișoară,pe
care inca nu le cunoști...
Si domnul Aroganta a revenit... Te aștept jos!

Wow...cata baia!! Pun din toate aromele in cada si las ca apa fierbinte sa ma relaxeze. Scâncesc când rănile mele fac contact cu apa,dar le ignor si ma cufund tot mai adânc înspirând miresmele florale.

După ce termin îmi strâng parul intr-un prosop si am o dilema...nu am haine curate. Peter inca nu a sosit cu hainele mele. Caut prin șifonierul lui Max si aleg o pereche de pantaloni de trening care îmi vin cam largi si un tricou. Ma simt ciudat fara lenjerie intima si ma înroșesc la fata...
Cobor scarile,si un miros de pui la cuptor îmi trezește simțurile. Raman uimita.
- Ar trebui sa fii mandra! N-am gătit pentru nicio femeie!
-Serios?
-Bine...doar pentru mama.
Ii zâmbesc copilărește si ma așez la masa. Se uita la mine in timp ce golesc farfuria din fata mea.
- Ți-a plăcut?
-Foarte mult,mulțumesc!
Il ajut sa strângă masa,stand foarte apropiați unul de altul. Deodata ,se uita fix in ochii mei căprui si privirea i se întuneca. Limba lui pune stăpânire pe gura mea cu o forță demonica... Ma prinde de solduri si ma ridica pe masa,explorandu-mi gura,gatul,sanii...ma cutremur in urma atingerilor lui iar dorinta de dimineața creste in pântecul meu,intensificandu-se...
- Te vreau,acum...ma înnebunești,Natalia...
- Vrei sa facem dragoste?
- Cu tine,da. N- am făcut asta cu nimeni. Cum vrei?
Ma uit mirata la el neștiind ce vrea sa-mi spună cu asta.
- In ce poziție vrei?
- Aaa...nu stiu.
- Pai vreau să-ți placa. Spune-mi tu ce-ti place. Te las sa alegi.
- Nu stiu...îi răspund lăsând privirea in pământ.
- Cum adică nu știi? Nu știi ce-ți place,sau....stai așa...ești virgina?
Dau din cap aprobator si rămâne nemișcat cu gura cascata.
In sfârșit ți-ai dat si tu seama...costiinta mea își da ochii peste cap.
Îmi mângâie fata si buzele,si ma strânge in brațe.
- De ce nu mi-ai spus?
- Nu știam ca asta e o problemă..
- Nu e...o sa rezolvam asta acum. Dar de ce ai așteptat pana acum? Iubito,ar trebui sa ai milioane de bărbați la picioare...
- N-a reușit niciunul sa ma facă să-mi doresc asta...
Ma saruta ușor pe frunte apoi ma ia in brațe si urcam scările către camera lui...ma aseaza pe așternuturile din mătase. Ma dezbraca usor si simt ca rămân fara aer...sunt plina de dorință dar si de frica...e un lucru ciudat pentru mine,nou. Inima îmi bubuie in piept iar mâinile si picioarele îmi tremura. Se dezbraca si el...închid ochii...n-am văzut niciodată un bărbat dezbrăcat...ma privește cu ochi întunecați ca un animal de prada. Îmi presara sărutări pe picioare,pe burta ,facandu-ma sa tresar la fiecare atingere si sa gem ușor. Îmi săruta sanii,musca,suge,si-l simt cum rânjește de placere...îmi desface picioarele si se poziționează între ele...
- Acum o sa intru. O sa te doara...iubito,uita-te in ochii mei.
Fac ce-mi cere...deodata il simt cum se împinge in mine si închid ochii...o durere arzătoare imi străbate pântecul si simt cum picături de sânge uda cearșaful...
- Ohh,iubito!! Ești numai a mea!! Eu te-am făcut femeie!!
Acum o sa-l scot...o sa te doară din nou...
Iese din mine sarutandu-mi lacrimile care mi se scurg pe obraji si rămânem îmbrățișați intr-un singur trup...