Demonul alb

Capitolul 24

Dedicat lui smadeea
Lumina soarelui bland imi mangaie parul negru printre perdelele colorate. Max doarme langa mine, cu bratul petrecut peste talia mea,cu capul la pieptul meu. Imaginea ma induioseaza...arata ca un copil inocent cand doarme. Cine ar crede ca are un trecut intunecat care l-a marcat si l-a schimbat...
Il privesc de cateva secunde, zambind prosteste cu gura pana la urechi. Parul ii e ravasit, acoperindu-i ochii frumosi iar gura intredeschisa imi atinge sanii. Si da...e al meu...barbatul minunant si al dracu de frumos de langa mine e al meu...si ma iubeste... Ochii mi se umezesc, dar de fericire. Dar nu vreau sa plang...am plans destul in ultimele zile.
Se trezeste usor, frecandu-si nasul de sanii mei, facandu-ma sa chicotesc ca un copil...
- Ce dor mi-era de asta...
- De ce? Ii spun amuzata.
- De rasul tau copilaresc si plin de viata...buna!
- Buna!! Ii raspund cu gura pana la urechi, in timp ce ii astern un sarut pe frunte.
- Mmmm....ma strange in brate ca un copil si chicoteste.
- Cred ca am pierdut rasaritul,nu? Ii spun bosumflata si cu mainile in san ca un copil suparat.
- Pai...la cat m-ai obosit aseara, nici daca m-ar fi sunat presedintele nu m-as fi trezit, si incepe sa rada ca un copil. Hmmm,Max face glume...as putea sa ma obisnuiesc cu asta.
Ma uit fascinata la el si in urmatoarele secunde, gurile noastre se revendica una pe cealalta.
- Incerci sa ma atati,domnisoara?
- Nu mi-as permite asa ceva, domnule.
- Cucoana ,m-ai tinut cam mult in pat si ca sa-ti rezist am nevoie de mancare.
- Cucoana?!? Ii spun amuzata iar el ma ia in brate si ma bate cu palma peste fese...
- Hai la bucatarie!!!
***
Mirosul de omleta si clatite imi gadila narile. Max asteapta la masa, batand cu furculita in farfurie ca un copil. Imaginea asta ma face sa rad...
-Masa e gata! Domnul mai doreste ceva?
- Pe tine,dar nu acum! Mananca!
Oohh da...chiar asta am sa fac!!

Imi termin toata farfuria ca un copil ascultator. Max ma priveste, zambind. Ce?!! Chiar mi-a fost foame!! Mda...constiinta mea sta cu maine in san si rade...fii mai eleganta, Natalia!
- Ce e?
- Nimic...de ce ar fi ceva? Incearca sa se abtina sa nu rada...pune ceva la cale... Hai!! Am o surpriza pentru tine!
Bingooo!!! Eram sigura!!! Sper ca nu mi-a cumparat iar nu stiu cate rochii...imi place sa fiu eleganta pentru el, dar, sincer, prefer blugii mei comozi si tricourile.
- Ce e? Ii spun entuziasmata, deoarece presimt ca nu hainele ar fi surpriza.
- Nerabdatoare ca de fiecare data!!

Iesim afara, in spatiul amenajat din fata cabanei, care e superb. Canapele mici din lemn, cu masute rotunde si o alee cu copaci de toate soiurile si un loc amenajat special pentru gratar. Daaa...uitasem ca iubitul meu e milionar!!!
- Imi place aici! Am putea sa lenevim toata ziua!! Ii spun, sarind si imbratisandu-l ca un copil ce a primit o jucarie noua.
- Iubito, priveste acolo! Imi face semn cu barbia catre capatul aleei. Vad doua siluete dar nu prea imi dau seama cine ar putea fi. Heii...credeam ca o sa fim singuri. Din nou costiinta mea lesina de ras pe seama mea...
Siluetele se apropie din ce in ce mai mult si ochii parca imi ies din orbite iar inima imi iese din piept de bucurie. Doamne , sunt Mara si Albert!!! Prietenii mei dragi!!! Mi-a fost tare dor de ei. Pe Mara am vazut-o zilele trecute dar pe Albert...cred ca nu l-am vazut de la absolvire.
- Natyyy!!!!!
Amandoi vin alergand spre mine si se tin de mana. Hopa!!! Doar nu...Mara mi-ar fi zis...
Ma imbratiseaza de raman fara aer. Simt ca or sa-mi dea lacrimile de bucurie. N-am mai fost toti trei din facultate. Sunt singurii mei prieteni.
- Doamne, cumnatico, esti din ce in ce mai frumoasa!! Mi-a fost dor de tine!!!
- Albert, ia-o mai usor, frate!!
- Frate, stai calm, e doar a ta!!
- Stiu asta!!
Max si Albert se imbratiseaza si ei desi Max nu e foarte incantat iar asta ma amuza. Nu e foarte obisnuit cu chestiile astea iar Albert il tachineaza.
- De ce nu mi-ai spus ca o sa veniti!!!
- Pentru ca n-ar mai fi fost o surpriza!!!
- Haideti inauntru! Ai multe sa -mi povestesti!!
Mara se face rosie la fata...stie despre ce vorbesc. De ce nu mi-o fi spus ca e cu Albert?!? Si de cand ii place de el?!! Nu e tocmai genul de barbat care sa-i placa ei...dar ce stiu eu?...

Stau tolanita pe o canapea acoperita cu o patura pufoasa, cu capul pe piptul lui Max.
- Multumesc pentru surpriza!!! Mi-a placut foarte mult! Imi era tare dor sa mai petrec timpul cu ei.
Max imi zambeste calduros, cu o privire calda, si ma saruta. Cum de are puterea asta asupra mea? Abia ma atinge si ma topesc...sunt dependenta de el...e ca un drog pentru mine.
Albert si Mara coboara razand ca doi copii iar eu rosesc! Nu-mi place ca cineva sa se holbeze la mine in timp ce iubitul meu isi vara limba in gura mea...chiar daca sunt prietenii mei cei mai buni...
- Frate, luati-va o camera!! Se aude vocea amuzata a lui Albert!!
- Ohh, mai taci Albert!! Max pare foarte amuzat de situatie. Niciodata nu l-am vazut asa distras, tanar...demonul meu cu o mie de fete...

Privirea mea o fixeaza pe Mara,iar ea zambeste...ohh da, draga mea, e randul meu sa pun intrebari acum...si nu-mi scapi... Are o privire vinovata de catelus care ma amuza foarte tare..
- Domnilor, va rog sa ne scuzati, mergem sa pregatim ceva de mancare.
Mara ma priveste ca si cum i-as fi spus" hei, esti un miel, si acum o sa te sacrific"...Il sarut pe Max pe frunte, apoi o tarasc pe Mara in bucatarie...
- Bine,bine nu ma impusca!! Sunt si eu om...
- Cand aveai de gand sa-mi spui sa iesi cu Albert?!?
- Aaa...azi?!?
- Doamne, Mara ma bucur pentru tine! Nu ma deranjeaza ca iesi cu fratele lui Max, ma deranjeaza ca nu mi-ai spus asta.
- Pai acum stii...incepem sa chicotim amandoua ca doua scolarite indragostite.
- Nu stiam ca iti place Albert...adica, am fost colegi de facultate si...nu s-a intamplat nimic...
- Naty...se cam uita dupa tine ...stii asta...
- Ohh, da...
- Cand ai inceput sa iesi cu fratele lui a realizat ca doar ii placea de tine si atat...a inceput sa-mi dea atentie...si eu lui...si...iata-ne aici.
- Iti sclipesc ochii...ohh doamne, ma bucur ca esti fericita!! Acum hai sa facem ceva de mancare totusi...

Mara e o bucatareasa buna. In facultate, obisnuiam sa gatim amandoua. Cam asta era distractia mea, gatitul si cititul, exceptand noptile cand Mara ma mai tara prin cluburi,fortat!!!
- Puiul a fost excelent, fetelor!! Ne lauda Albert cu zambet prostesc, pierdut cu totul in ochii Marei. Asa ciudat arat si eu cand ma uit la Max?!?Constiinta mea aproba enervant din cap si o plesnesc peste bot!!
- Porumbeilor, noi batem in retragere. Cu atata dragoste pe voi, o sa va descurcati minunat la spatul vaselor!! Ii tachineaza Max,zambind!!
- Noapte buna!! Sa va treziti dimineata!! Maine avem de pescuit!!

Asternuturile moi imi invaluie corpul, iar pleoapele imi sunt arat de grele, incat adorm imediat...
- Somn usor, iubito!!