Demonul alb

Capitolul 18

Maya îi sare in brațe lui Max si un sentiment de liniște si iubire ma înfioară. Să-l vad așa de iubitor si de liniștit ma face sa-l iubesc mai mult, sa ma îndrăgostesc iar de el...
- Buna Natalia!! Eu sunt Maya!!
Un zâmbet de copil mi se așterne pe chip când ochii mei fac contact cu doua smaralde superbe de sub genele dese,peste care cad șuvițe subtiri, ca de aur.
- Îmi pare bine sa te cunosc,Maya!
- Ești foarte frumoasa!! Ursuletule,seamănă cu o prințesă!!!
Modul ei de a-l alinta pe Max ma amuza foarte tare si nu pot sa nu ma abțin sa nu zâmbesc si sa nu o sărut pe obraz. E un copil tare simpatic...
-Max,dragul meu...
O voce calda ma face sa tresar când in camera mare intra o femeie foarte frumoasa. E înaltă,are parul blond închis,prins intr-un coc elegant,iar ochii...ei bine...acum stiu de unde moștenește Max ochii...are ochii albastri, superbi.
- Mama,ma bucur sa te vad! Si o săruta ușor pe obraz,in timp ce ea il strange in brațe.
- Draga mea,tu trebuie sa fii Natalia. Max mi-a povestit despre tine,toată ziua,îmi spune zâmbind.
I-a povestit despre mine...ohh doamne,conștiința mea rânjește triumfătoare.
- Incantata sa va cunosc,doamna Cooper!
- Ohh,draga mea,spune-mi Sarah ,te rog.
Ma ia de mana si simt un sentiment ciudat,de parca as cunoaste-o de o viață. M-am relaxat când am realizat ca nu e așa cum îmi imaginam eu,o zgripțuroaică nesuferita,îngâmfată si bogata. Nu e deloc așa. E o femeie calda,frumoasa,iubitoare ,cu care pare ca o sa ma înțeleg foarte bine.
- Haideți,tatăl tau ne așteaptă Max!!
Intram intr-o sala mare,decorata cu bun gust ,cu o masa mare in mijloc. In capul mesei sta un bărbat înalt,solid,si foarte arătos pentru vârstă lui...ok,stiu de unde moștenește frumusețea demonul meu...
Max il îmbrățișează,apoi ma prezinta.
- Tata,ea e Natalia!
Ma privește exact ca mama. As putea sa ma obișnuiesc cu familia asta...poate chiar sa fac parte din ea...
- Îmi pare bine sa va cunosc domnule Cooper!
- Si mie,draga mea. Suntem încântați ca Max a găsit pe cineva potrivit. N-a mai adus pe nimeni acasă pana acum.
Conștiința mea zâmbește cu gura pana la urechi....
Ne așezam la masa,iar Max pare foarte relaxat in prezenta familiei lui. Nu l-am mai văzut de mult așa... Întâlnirea cu părinții lui a decurs foarte bine. Sunt oameni de treaba ,care au o familie foarte frumoasa.  Cina continuă intr-un mod relaxant cu poveștile mamei lui Max,despre copilăria lui si a lui Albert,povesti care ma amuza puțin si pare să-l stânjenească puțin pe Max.
Ascult incantata si îi mai zâmbesc Mayei când îmi arunca cate o privire si îmi face copilărește cu ochiul.
Deodată,simt furnicături pe spate ,când mana lui Max începe sa se plimbe ucigător de lent pe piciorul meu,ridicandu-mi rochia.
Ma uit in ochii lui,aprinși de dorință,si-mi zâmbește ca un prădător. Gestul lui ma face sa roșesc,si nu mai sunt capabila sa mai procesez niciun cuvânt,pe care mama lui il pronunța. Încerc să-l fac sa se potolească ,si-l calc pe picior pe sub masa. Zambeste ușor si apoi ma săruta pe frunte,facand-o pe Maya sa zambeasca...
- Mama,tata,noi ar trebui sa plecam. Mulțumim pentru masa.
- Așa devreme,dragule?
- Mama,mâine am destul de multă treaba la birou, la fel si Naty.
- Bine,bine. Sper sa mai veniți la noi.
- Sigur mama!
Ne strânge pe amândoi in brațe si ne saruta pe frunte,iar Maya se agata de gâtul lui Max,sarutandu-l pe obraji.
- O sa o mai aduci la noi pe Naty,nu,ursuletule?
- Sigur,pitico!!!
- La revedere,Naty!!! De acum ești surioara mea,nu?
Cuvintele ei ma amuza dar in același timp,ma fac sa am fluturi in stomac,când o imbratisez.
Domnul Cooper ne îmbrățișează si el,apoi plecam.
- Vezi? N- a fost așa de rău,nu?
- Ii zâmbesc si-l sărut ușor pe buze,aprobând ușor din cap.
Toată chestia asta m-a extenuat si abia aștept sa ajung acasa. Emoțiile de peste zi s-au acumulat,si simt cum ochii mi se închid pe toată perioada drumului.
- Naty,am ajuns! Doar nu crezi ca o sa dormi după ce mi-ai făcut azi.
Cuvintele lui ma fac sa tresar si sa ma amuz totodată...îmi place când e glumeț. Tot timpul e serios si sobru...
- Mai vedem..."ursuletule".... Buzele i se strâng intr-o linie dreapta,incruntandu-se la mine,apoi rade zgomotos. Niciodată nu l-am văzut așa. E fermecător când rade. Zâmbetul lui e cel mai bun tratament pentru orice oboseala pe care as putea sa o simt. Il stâng in brațe si-l sarut ușor pe frunte,ca pe un copil.
- Haide...o să-ți fac o băiță ca sa scapi de oboseala asta...îmi ești datoare,îmi spune zâmbind cu ochii întunecați si plini de promisiuni...

Max inca e la dus,iar patul meu moale ma cheamă sa ma cufund in visare. Sunt foarte obosita,iar picioarele mele parca sunt de gelatina,fiind incapabile sa ma mai susțină. Ma întind in pat,si ma gândesc la tot ce s-a întâmplat astăzi. Omul asta m-a schimbat complet de când ne-am cunoscut. Niciodată nu m-aș fi gândit sa trec prin așa o poveste de dragoste. Ma bucur ca m-a prezentat părinților lui. Înseamnă ca sunt importanta pentru el si ma bucur ca îmi arata asta,chiar daca uneori nu stiu ce sa fac...e foarte dificil,dar totodată e persoana pentru care mi-aș da si viata...nu-mi imaginez cum ar fi fost viata mea fara el...Gândurile îmi sunt întrerupte de zgomotul telefonului care suna si vibrează zgomos pe măsuță.
- Max,telefonul!!
- Raspunde tu!!
Mmm...ma lasa sa răspund...conștiința mea e îmbrăcată ca Xena si e pregătită de orice război...
- Alo!! Alooo!!  Dar nu raspunde nimeni...si închide.
- Cine era?
- Nu stiu,a închis. Nu a răspuns nimeni.
- Ciudat. Nu mi s-a întâmplat asta niciodată.
-Poate a greșit numărul...
-Poate..
Situația asta ma nelinisteste. De când suntem împreună nu s-a mai întâmplat asta vreodata...cine o fi? Vreo femeie? EA??? Îmi scutur repede capul sa scap de gândurile astea absurde. Femeia aia e moarta...sau nu...
- Iubito,nu te mai gândi la asta. Sigur a fost o greșeală sau vreun om de afaceri ...
- Si de ce n-a raspuns?
- Probabil s-a întrerupt. Nu-ti ascund nimic,Naty,jur. Ți-am dovedit ca ești importanta pentru mine. Hai la somn,ca ești obosită ...
- Somn?!?
Rade din nou si ma săruta pe frunte.
- Vrei altceva? Nu cred ca vrei sa te obosesc mai tare decât ești...
- Nu...chiar vroiam să-ți spun asta,dar m-am gândit ca o sa te superi..
- Nu iubito! Te înțeleg,si eu sunt la fel de obosit...
Ma cuibăresc la pieptul lui,locul meu preferat,mangaindu-i dara de par care îmi gâdilă obrazul,si adorm imediat ce închid ochii...