Mi-am încordat arcul și am țintit. Săgeata a strălucit și s-a înfipt în abdomenul monstrului, care a scos un sunet chinuit și s-a evaporat.
Perfect. Unul în minus. Mai rămân vreo patruzeci,iar eu rămâneam fără săgeți.
Nu cunoșteam specia monștrilor. Erau de înălțimea unui câine și roșii, cu gheare și colți uriași.
Mda. Să fii semizeu era periculos , iar în situația de față, mortal.
-Aleeex! am țipat, încercând să o zăresc în lac.
Alexandra este fiica lui Poseidon, iar asta înseamnă că apa este elementul ei. Măcar avea să trăiască...
Am țintit din nou și un alt monstru a căzut.
-Sari în apă! a țipat ea, apărând la suprafață într-o bulă de aer perfect rotundă.
Nu avea nici un sens să mă gândesc la asta acum, dar nu aveam nici o șansă să găsim Half-Blood Camp, dacă locul ăsta chiar există , când atrăgeam monștrii oriunde mergeam.
Când satirul ne scosese din Cazinoul Lotus, ne sugerase să o căutăm. Inițial încercasem să ne căutăm familiile sau măcar partea lor muritoare, dar stătusem cam...sute de ani în locul ăla hipnotizant, așa că nu mai aveam ce găsi.
Poseidon îi apăruse lui Alex în vis. Îi spusese că va trimite pe cineva din tabără și o întrebase ce caută "Greșeala" în compania fiicei lui. Mda, eu eram "Greșeala" ,orice ar însemna asta.
Nici mama, nici tatăl meu nu mă revendicase , iar Poseidon nu ne mai dăduse niciun semn. Și iată-ne într-o pădure, pentru a nu știu câta oară la un pas de moarte.
Mi-am ținut respirația și am plonjat în apa înghețată. Monștrii au rămas pe mal, clănțănind din dinți.
Alex, ce naiba faci?! Știi că nu pot să înot!
Din fericire , o bulă de aer la fel ca a ei m-a înconjurat, iar hainele mi s-au uscat.
Bulele noastre s-au unit și am putut vedea ce dărâmată era Alex. Nu era deloc antrenată, iar epuizarea i se citea pe față.
-Nu pot...a șoptit ea înainte ca bula să se spargă și să cad din nou în apă.
Plămânii mei țipau "aer" în timp ce dădeam din mâini și picioare ca o disperată. Fără folos, însă mă scufundam tot mai mult.
Aproape îmi pierdusem cunoștința, când ceva m-a apucat de mijloc și m-a tras...într-un loc uscat?!
Am tușit și am dat afară toată apa. Eram tot în apă, dar într-un fel de...submarin?
Privirea mi s-a limpezit și i-am văzut pe cei doi care stăteau aplecați deasupra mea.
Unul dintre ei era Alex, care arăta deplorabil , udă leoarcă. Celălalt era un creț brunet, cu părul lung, mult mai înalt ca Alex. Avea o privire amuzată si un zâmbet malefic.
În "cameră" a intrat un alt băiat, în timp ce eu înceram să mă ridic.
-Salutare , Creier de Alge! Uite ce am găsit!
-Taci, Leo...începu băiatul, dar se opri șocat când dădu ochii cu Alex.
Cei doi semănau ca două picaturi de apă, deși băiatul era mai înalt cu un cap decât ea. Amândoi aveau părul brunet - închis , aceiași ochi de culoarea verde marin.
-Fiica lui Poseidon? Întreabă el într-un final, părând că se sufocă.
-Da, zise Alex perplexă.
-A, ce drăguț! comentă crețul, cu același zâmbet care nu prevestea nimic bun. Reuniune de familie! Și ți-am zis eu ca Festus se poate transforma și în submarin...
-Oh Leo, neimportant. Cum vă cheamă fetelor?
-Eu sunt Ryador , iar ea este Alex, am spus.
-Ok...am o soră...zise el părând zguduit. Câți ani aveți?
-Șaisprezece fiecare , doar că am stat amândouă sute de ani în, m-am chinuit să-mi aduc aminte numele, Cazinoul Lotus.
-Percy, asta explica multe, zise crețul.
-Hai, Creier de Alge junior. Vă ducem la tabără.
-Ce?!am zis. Tabăra Semizeilor?
-Exact aia, rânji Leo.
-Evrika!am strigat cu Alex în același timp.
CITEȘTI
Daughter of Artemis: The Mistake -#PJO Best Fanfic 2015
MaceraZeița Fecioară are un copil. Ryador Chantenoir este Greşeala,şi o ştie. O profeție. O călătorie. O alegere. Un sacrificiu. Toate o pot ucide.