Unul împotriva celuilalt

cap 3: Picând de acord

medie Alec
  Pov Alec.

     Mă foiesc din cauza ciocăniturilor care tot îmi bat în ușă și făcându-mă să îmi trag plapumă peste față, pufnind iritat. Cine dracu e la ora asta?
     Mă ridic când tot văd că insistă, revoltat și nervos fiind gata să arunc cu înjurături la adresa persoanei care mă tot deranjează. Înafara de bunicul bineînțeles. Deschid ușa pe ea intrând din câte văd un bărbat în jur de 45 de ani, la costum, foarte masiv.

Eu: cine dra- |îmi întorc fața către el și încruntându-ma.

     Nu mai apuc să zic nimic că mă trezesc cu un pumn în față, facandu-mă să mă dau câțiva pași în spate. Îmi duc mâna în zona în care a făcut contact pumnul lui cu fața mea, gemând de durere și aruncând din priviri săgeți îl el.
     Încearcă să mă lovească din nou dar mă feresc repede înainte de a apuca să dea și când să dau să ies pe ușa îmi taie bunicul drumul apărând dintr-o dată de după ușa și oprindu-mă brusc, mai gata să cad pe jos.

Bunicul: fugi? | ridică din sprânceană și zâmbește în colțul gurii.

     Râde și îmi blochează ieșire cu brațul stând în ușă.

Eu: ce dracu se întâmplă?

     Și îi fac semn către bărbatul din camera mea dând din sprâncene. Doar dă din umeri și își încrucișează brațele la piept.

Bunicul: nu știu, mi-a zis că are ceva de vorbit cu tine urgent. Așa că l-am lăsat să intre.| dă din umeri și se rezeamă cu umărul de tocul ușii.

     Mă privește neutru. Mă întorc către bărbatul din spatele meu și îl văd foarte nervos. Îmi întorc privirea către bunicul și privindu-l confuz și mimez o expresie: "Pe bune, ai lăsat un străin să intre în casă?"

- tu ești Alec Ragnar, nu?| își masează pumnul cu care m-a lovit.

     Dau afirmativ din cap, puțin nesigur daca să răspund la întrebarea asta. Se apropie de mine și mă privi fix, parcă analizandu-ma. Se oprește la câțiva pași de mine, mă prinde de tricou și mă trage mai aproape de el, simțind-i respirația ca de taur cum îmi lovește fața.

- felicitări, l-ai lăsat mort pe fratele meu la meciul de aseară. Și la propriu și la figurat.| râde și își încleștează maxilarul nervos.

     Rămân blocat, credeam că e mai rezistent, era ditamai matahala, ce dracu. El daca îmi dădea una eram deja în rai făcând cunoștință cu Sf Pavel. Bărbatul îmi aruncă o privire care îmi zbârlește parul de pe mine.

Eu: sunt foarte dezamăgit, mă așteptam ca ale 100 de kile să-l salveze. | îl privesc fix în ochii.

     Spun oarecum ezitând, fiindu-mi puțin frică de el, dar gura mă ia pe dinainte așa că n-am ce face. Nu e prima oară când bag pe cineva în comă sau să-l omor dar niciodată nu a fost cu intenție.
     Îmi întorc privrea către bunicul și mă privește ușor trist.
"De ce mă privește așa?".
Nu e ca și cum îi prima oara pentru el când află așa ceva. Mi-am luat o bătaie ruptă din rai de la el prima dată când a aflat că l-am băgat pe unul în comă, dar cel mai rău a durut când nu a mai vorbit cu mine aproape 2 săptămâni din cauza asta.

- la fel și eu. |dandu-si ochii peste cap și dă din umeri.

     Îmi dă drumul la tricou și se așează pe marginea patului meu.

Bunicul: numele lui e Carlos și suntem parteneri de afaceri. Îi cunosc familia.|și se așează lângă bărbat.

- de aceea pentru că am un mare respect pentru bunicul tău și nu as vrea să-l supăr. N-am de gând să îți fac niciun rău, dar nu îmi convine nici să te las așa de ușor de izbeliște.