Unul împotriva celuilalt

cap 11: prea mult de lucru

Pov Zero.

     După un drum lunga cu prea iubita noastră directoare, ajungem într-un final la fabrica de chibrituri. Ne dăm pe rând jos din mașină și așteptăm să vina gardieni pentru a ne conduce înăuntru.

Director: să fiți cuminți băieți.

     Spune și pleacă după ce își fac prezența paznicii. Ne face semn să-i urma și intrăm în imensa și plictisitoare fabrică.

Zero: nu mi-a lipsit deloc locul ăsta.

    Si dau cu piciorul în podea fiind sătul de locul ăsta. Intrăm înăuntru unde dăm peste fețele plictisitoare ale colegilor noștri.

Luca: nici mie.

Aron: mie mi se pare ok.

    Mă strâmb la el nevenindu-mi a crede că lui chiar îi place locul ăsta.

Alec: nu pare așa de rău.

    Se trezește vorbind Alec. Așteaptă tu și vei vedea.

- o să faceți câte doi.

     Dăm afirmativ la spusele paznicului și îl urmărim către mesele din spatele nostru.

- voi doi faceți aici.

     Le spune lui Aron și Luca.

- iar voi doi veniți cu mine.

    Îmi face semn mie și lui Alec să-l urma, ne îndreaptăm către o încăpere destul de departe de restul colegilor.
Alec mă împinge ușor cu cotul în coaste facandu-mă atent la el și privindu-l nedumerit.

Alec: unde mergem?|trăgându-mă de tricou

    Dau din umeri și îmi îndrept privirea către drum. Chiar nu am nici cea mai mică idee unde ne duce ăsta, deobicei nu aveam voie să ieșim din încăperea aia unde împachetăm, doar la baie ce ne mai dădea drumul.

- tu ești nou?

    In întreabă aruncându-i o privire peste umăr lui Alec, el dând afirmativ din cap plictisit. Se oprește în fața unei uși de lift și apăsă butonul.

Eu: clădirea asta jerpelită are lift?

     Spun amuzat și uimit de chestia asta, paznicul dandu-si ochii peste cap. Îmi întorc capul către Alec și îl văd destul de agitat. Mă apropii puțin de el și îl îmbrâncesc în umăr.

Eu: ești ok?

Alec: mm? Da, da sunt.

    Spune pierdut și privind în gol. Cine știe ce are, așa că nu-l mai deranjeze. Într-un final ajunge liftul și paznicul ne face semn să urcăm primi, fiind urmat de el. Acesta se întoarce cu spatele la noi și apăsă pe butonul pentru etajul 3.
     Mă uit cu coada ochiului la Alec, aceste fiind și mai agitat de cât era acum câteva secunde. Mă apropii de el și îi pun mâna pe spate, acesta trasărind la atingere.

Eu: ce ai?

Alec: nimic!!

     Rastindu-se la mine, îmi retrag mâna luâdu-mi privirea de pe el și pufnesc nervos. Dracu știe ce l-a apucat.
     Dintr-o dată liftul s-a oprit pentru o fracțiune de secundă făcându-ne să ne dezechilibram și făcându-l pe Alec să se lipească de mine, strângându-mă puternic de braț cu capul aplecat spre podea și cu ochii închiși, gest care m-a făcut sa simt o mie de furnicături în întregul corp și totodată o pufnesc amuzat de reacția lui l. Ce e așa fricos?

- e in regulă, mai face așa câteodată.

    Mi-am revenit din starea pe care o aveam când l-am auzit pe pazinic. Îmi întorc privrea către Alec și îl văd destul de speriat.