Unul împotriva celuilalt

cap 2: Zero

medie Zero.
   Pov Zero.

     Pumn după pumn...după pumn...după pumn până când îi dau drumul la tricou și cade mort pe jos.

Eu: așa îți trebuie daca te pui cu mine, jigodie împuțită. |scuipându-l

     O aud pe curva aia de directoare cum țipă la rapandulele astea, care se uitau la cum îi mutam fața băiatului și care se îneacă în propriul său sânge, să sune la salvare. Toți se uită terifiați la mine, eu privindu-i indiferent și îndepărtându-mă de băiatul care era întins pe jos aproape inconștient.
     Directoarea fuge răpit către băiat pentru a îi vedea starea și după își întoarce fulgerător privirea către mine privindu-mă cu un dezgust și o ura de parcă m-ar bagă în pământ.

Director: chem poliția!! Criminalule.

     Țipă baba ridicându-se de lângă băiat și ajungând în fața mea, eu ștergându-mă cu gulerul tricoului din cauza salivei ei care a ajuns pe față mea. O privesc scârbit și mă dau mai în spate pentru a nu-i mai simți duhoarea ce îi iese din gura femei ăsteia.  Nu știe să-și țină balele acasă și cred că nici de pastă de dinți nu prea a auzit.

Eu: și ce o sa faceți? O să mă trimiteți la școală de corecție? Ooo stai, sunt deja.|fluturând mâinile.

     Zic sarcastic și încercând să scap de mirosul degustător care îi iese pe gură dandu-mă cu capul mai pe spate. Dând din mâini arătându-i locul în care ne aflam și îi zâmbesc drăcește. Femeia îmi aruncă o privire ucigătoare și dispare din fața mea, ducându-se din nou către băiat. Mai arunc o privire spre băiatul care stă întins pe jos inconștient și plec.

- băi Zero l-ai făcut praf, ești nebun?

     Îl aud pe colegul meu de camera, Luca, cum strigă la mine, prizându-mă din urmă, fiind și el martor la bătaia pe care i-am dat-o, mai bine zis. Că el nu a apucat un pumn să-mi dea.

Eu: dă-l dracu.| privindu-l plictisit.

     Întoarcându-mă cu fața către el și se oprește. Îl spatele lui, venind din urmă, îndreptându-se către noi și Aron, celălalt coleg al nostru de cameră, cu un zâmbet cât casa și dând din mâini în semn de susținere.

- ohhooa spectacol în toată regula.

     Zice Aron și mă împinge cu pumnul în umăr făcându-mă să mă dau pe spate.
     Ei doi sunt atât de diferiți, unul mă ceartă, celălalt mă lăuda. Îmi dau ochii peste cap și îi caftesc una lui Aron peste ceafă pentru a mai scade din energia pe care o are și care mă enervează.

Eu: mai trăiește?| uitându-ma peste umăr la  el.

     Întreb indiferent, intrând în cantina cu cei doi flăcăi pe urmele mele. Aron dă afirmativ din cap și pufnesc iritat.

Eu: fir-ar al naibii.| dând cu pumnul în ușa cantinei nervos.

Luca: dar de la ce v-ați luat?

     Și își ia poziția de filosof așteptând răspunsul meu înțelept.

Eu: m-a amenințat, cică dacă nu îi dau aripa de sud îmi va face " viața calvar". Așa că i-am arătat eu.

     Zic cu o oarecare iritație pe gât fiind nervos și pufnesc pe nas. Școala de corecție are două tabere, Aripa de nord și Aripa de sud. Eu fiind liderul aripei de sud, iar unu pe nume Flavius are aripa de nord. E o mica "bătălie" între tabere, dar nu s-a ajuns până acum la una în adevăratul sens al cuvântului.
     Cei doi pufnesc în râs și îi privesc nedumerit.

Eu: ce?

Aron: pai daca tu îl bați în halul ăsta pe unul care doar gura-i de el.| asezându-se la masă

Luca: îl omori pe ăla care te-ar călca pe coadă.| zice luâdu-i mărul lui Aron de pe tavă.

     Ce mă enervează când își continuă unul altuia propoziția dar în același timp mi se pare și amuzant. Îmi dau ochii peste cap și mă rezem de spătarul scaunului, ignorându-i pe nesuferiți ăștia doi.

Eu: de parcă n-am făcut-o deja.

     Aceștia dând din cap, fiind de acord cu spusele mele. Sunt niște băieți tare de treabă, exceptând faptul că Aron și-a ucis tatăl pentru că a încercat să îl violeze, iar Luca spre mirarea mea, a dat cu mașina peste fosta sa profesoara de franceza, pentru că l-a scuipat în fața, încă trăiește. Ăștia da prieteni.
     Eu în schimb, n-am făcut nimic, adică ba da, dar nu am fost prins, adică ba da, dar de către tata. Tatăl meu m-a trimis aici doar a mă învața cică "o lecție" pentru că i-am bușit mașina preferată. Mi se pare un motiv foarte banal, dar având în vedere cât ține la mașină aia, nu mă surprinde. Dar totuși hai sa fim serioși, nu m-a trimis când i-am bătut pe cei de la școala la care am fost, nici când m-a prins cu droguri, nici când am bătut un polițist pentru ca s-a luat de familia mea, nici când l-am omorât pe grădinarul care se ocupa de curățenia curți. Ohoo asta chiar m-a enervat rău de tot și a fost și prima crimă pe care am făcut-o. Din cauza că mi-a bătut câinele, am turbat când am văzut că dă cu coada unei furci în el ca un descreierat pentru că și-a făcut nevoile în florile lui, care erau de fapt alea noastre. Atât i-a trebuit, să se atingă de câinele meu. "Nimeni nu se atinge de câinele meu".
     Tata îi cap de mafie, e obișnuit cu omorurile, dar totuși a fost puțin mișcat de gestul meu neașteptându-se de la o așa reacție de la mine. El nu ucide, pune pe altcineva sa o facă, cică are el o regulă pe care și-o impune. Eu în schimb n-am nimic cu asta, mai ales daca și-o merita. Mi-a ținut atunci el o morală și mi-am luat o bătaie zdravănă de toată frumusețea și închizându-mă în casă pentru 2 luni. A fost un adevărat calvar, muream de plictiseală și de fustrare că nu pot ieși, a mai pus și paznici pentru a mă supraveghea în caz că încerc să fug de acasă. Am încercat dar am eșuat de fiecare data și câștigându-mă cu niște bătăi cu cureaua. A fost un iad.
     Îmi scutur capul pentru a scăpa de toate amintirile care îmi trec prin cap și care îmi dau fiori.

Luca: a venit politia. | făcând semn din cap spre geam, arătându-mi mașină poliției.

     Și își îndreaptă privirea către mine nepăsător.

Aron: a câta oare e când vine pe luna asta?|întreabă gânditor și încearcă să-și aducă aminte.

     Ne bufnește râsul si îmi așez mai bine tricoul pe mine, pentru a mă prezenta exemplar în fața polițiștilor.

Eu: de prea multe ori, nici nu vor mai fi uimiți când mă vor vedea iar pe mine. |făcându-le cu ochiul.

     Si mă ridic de pe scaun. Nici nu mai trebuie să mă cheamă ei că mă duc singur, știind deja procedura. Trag aer în piept pentru a-mi lua postura de "voievod" și mă îndrept către biroul directoarei, nu înainte de a țipa în toată cantina, atrăgând atenția tuturor.

Eu: să înceapă scandalul!!