Unul împotriva celuilalt

cap 5: Cine va fi?

Medie Zero

Pov. Zero

     După ce au venit cei de la poliție, m-am dus către biroul directoarei, știind că o să mă cheme oricum și cum sunt eu băiat bun și preferatul ei, am zis să-i fac munca mai ușoară, pentru a nu mai bate atâta drum să mă caute. Ajung în fața biroului ei, ciocăn şi intru după ce aud un "intră" de la prea draga mea directoare.

Eu: buna ziua, am presimți că o să vreți să mă vedeți.|cu un ton ușor ironic.

     Intru mai întâi cu capul pentru a prea mai surprinzător aşa. După ce o văd pe directoare cum îşi dă ochii peste cap, intru cu totul, închizând uşa cu piciorul în urma mea si făcându-i cu ochiul. Aveam cea mai a naibii expresie pe față. În ochii mei se putea citi aroganta cu care vorbesc și cu care o privesc pe femeia din faţa mea. Zâmbesc drăcește, așteptând ca un soldat să îmi spună să mă aşez.

Director: chiar pe tine voiam să te chem. Ia loc.|rezemându-se de spătarul scaunului.

     Îmi face semn să mă aşez pe canapea, stând față-n-față cu cei doi polițiști care mă știu ca-n palmă. Îi salut dând din degete, ca o panaramă de-aia care vrea să și-o tragă. Amândoi își dau ochii peste cap și își întorc privrea către directoare, parcă implorând-o din priviri să termine o dată ce are de zis si să nu-i mai cheme aici din cauza mea.

Polițist: deci care e problema?

     Pune accent pe "problema" și se uita la mine fixându-mă cu privirea din cap până-n picioare. Zâmbesc în colţul guri si îi fac cu ochiul.
"Sunt frumos dă-mă dracu' ".

Director: veșnica problemă, doar că de data aceasta Zero l-a băgat în comă pe unul dintre colegi lui.

     Îmi aruncă o privire de parcă ar fi evident că am făcut așa ceva. Doar dau din umeri si privesc în altă parte ca si cum n-am făcut nimic.

Polițist: Doamna Witch.|spune cu un ton foarte plictisit și plescăind din buze.

     Și mă bufni râsul când îl aud cum îi se adresează. Niciodată nu mă pot abține când vine vorba de numele ei. Îi se potrivește mult prea bine, parcă cuvântul ăsta a fost făcut pentru ea.
     Polițistul îmi aruncă o privire urâtă, făcându-mă să-mi ridic mâinile în semn de predare și continuă.

Polițis: nu avem ce să îi facem. E minor. Dvs aveți tot controlul asupra lui. Până la urmă îi o "închisoare" pentru minori școală de corecție, nu? |gesticulând din mâini nervos.

     Wow cineva a luat atitudine, se vede de la o poştă că s-a săturat să tot vină aici. La început părea chiar foarte încântat si amuzat de ideea de a se ocupa de noi , până când îi s-a făcut rău de noi. Mă abțin să nu râd când îi văd fața femei. Zici că îi făcea o vrajă, vrând să l blesteamă pentru ce i-a spus. Îmi aruncă și mie o privire și imediat îmi dispare zâmbetul ăla strâmb, lându-mi o poziţie serioasa si îmi dreg glasul subtil, încercând să-mi potolesc râsetele care erau gata să-mi părăsească gura.

Director: atunci nu vă mai țin, puteți să plecați. Mă voi ocupa eu de el.

     O spune cu o aşa silă faţă de ei si le face semn dintr-o mână să plece o dată, fiind nemulţumită de serviciul lor. Cei doi se ridică și le zâmbesc nevinovat în timp ce trec prin fața mea. La cum mă privesc, zici că m-ar bate continuu şi chiar nu înțeleg de ce, mi se pare că sunt chiar foarte adorabil. 
     După cei doi ies din birou îmi îndrept privirea către directoare, aşteptând să îmi spună care va fi pedeapsa aia blestemată pe care mi-o va da. Se lasă ușor pe scaunul ei de împărăteasă malefică și oftează. Îmi rezem față în mână și mă uit plictisit la ea, bătând cu degetele în canapea si aşteptând să-si deschidă gura aia spurcată.