Unul împotriva celuilalt

cap 12: Așchie dulce.

Pov Alec.

Zero: lua-l-ar dracu de chibrituri și așchii neneocite, înghițiral apa să nu mai ia foc de neneocite.

     Cred că de 10 minute tot înjură bețele astea, dar în continuu frate, nu cred că ia scăpat vreo înjurătură. Săracul de el, are numai așchii în degete, nu a sărit niciunul. Cred că și eu am râs ca prostul timp de 5 minte, când am văzut că după fiecare bați pe care îl ia, îi intră câte o așchie.
     Mi-a mai aruncat el câteva priviri tăioase dar chiar nu mă puteam abține. Cum poti să înjuri atât doar niste bețe.

Eu: nu vrei să facem schimb? Eu la iau scoarța și tu le bagi la mașină

     Nici nu mă bagă în seamă. E prea fixat pe bețele alea. Le privește cu o ura și mai că le face inexistente la cum dă cu briceagul pe ele. El chiar nu m-a auzit.
     Așa că pun mâna pe încheietura lui în care are briceagul și îl iau din mână cât pot de repede, poate mă trezeam cu un briceag în ochii la cum îl ținea. Îl smucesc din mâna și din partea lui primesc o privire răstită și nervoasă.

Eu: ușor frățioare, mai ai puțin si zbori brigeacul ăla pe aici.|dandu-mă subtil în spate.

     Pufnește nervos și se lasă pe spate, uitându-se la degetele care îi erau pline de așchii.

Zero: cum naiba o să le scot pe toate?|spune în timp ce se uită la mâinile lui.

     Se plânge și își întinde mâinile pe masa și își lasă capul pe ele, lăsând la iveală doar palmele bătute de soartă. Încep să râd pe sub mustață și îl bat ușor pe spate. Am auzit doar un mârâit din parte lui și mi-am luat rapid mâna de pe el, abținundu-mă să nu râd.
     Îi smucesc rapid mână în a mea, făcându-l să se dea cu capul de masa și să geme puțin de durere din cauza lovituri și să îmi aruncă o privire nervoasă și întrebătoare.

Zero: ce dracu faci?!

Eu: te ajut sa scapi de așchii.

Zero: și cum naiba o să le scoți, nu vezi că mă chinui de o ora sa scot doar o așchie, dar mai ales restul?

     Pufnesc amuzat și îl las să vorbească singuri. Îi apuc unul dintre degete și îl ștrang locul unde e așchia și încerc să-l apuc cu unghiile care erau aproape inexistente.
     Timp de un minut mă tot chinui sa scot drăcia asta de așchie, și nu vrea să iasă. De prins o prind, dar îmi tot alunecă pe sub unghie și pufnesc nervos că nu pot sa o scot dracu. M-am fixat pe ea, nu îmi vine să renunț și să o las așa, mi s-a pus pata pe ea.
Zero nu zice nimic, zâmbește ca prostul când vede că mă chinui că un obsedat. Cum dracu scot asta?
     Îi trag mâna mai aproape de fața mea pentru a vedea mai bine afurisita aia de așchie. Tot văd că nu iese, pufnesc nervos pe nas și îi iau degetul în gura și îi iau așchia apucând-o cu dinți, ieșind imedait din degetul lui. Am auzit din parte lui Zero un mic suspin, neputând să-mi dau seama ce a fost aia, dar nu prea m-a interesat.

Eu: în sfârșit!!!

    Și ridic mâinile în semn de victorie și zâmbind în colțul gurii mândru de mine.

Zero: wow, ce realizare.

     Spune sarcastic și îmi aruncă o privire nesuferită, care mă face să-mi pare rău că i-am scos așchia.

Eu: atunci scoateți-le singur.

     Și mă întorc la treabă mea, lasandu-l cu mâna întinsă și privindu-mă nedumerit.

Zero: scuze, scuze, hai scoate-le pe toate te rog. Jur să-mi țin gura.

     Și face cică niste ochii de cățeluș dar nu prea îi iese și întinde mâinile spre mine. Îmi dau ochii peste cap și îi apuc mâna puternic în a mea și îl privesc nervos pe sub gene. Se abțin să nu zică nimic dar îi iese totuși un mic suspin.
    Îi strâng degetul care era plin de așchia și îi le scot cu dinți, una cate una. Îl tot aud cum icnește de durere și mă uit încruntat la el.