Unul împotriva celuilalt

cap 10: In mașină cu Witch

Pov Alec.

Aron: frumoasa dubiță, doamna directoare.

     Se trezește Aron să vorbească. N-a trecut nici 30 de minute de când am plecat de la școala de corecție că deja nu mai suport să stau în mașină asta.
     Miroase a vechi și a boșorogi, de unde naiba a luat dubița asta? Plus că mai scoate și niște sunete tare ciudate.

Director: a fost a soțului meu, a murit într-un accident de mașină. Timp de 2 ore nu au reușit să-l scoată din mașină asta, pentru că căzuse într-o prăpastie răsturnat.

Zero: aaa de-aia miroase a mort aici.

Auu, urat Zero, urat. Directoarea îl străpunge cu privirea prin oglinda retrovizorie.

Zero: glumeam...

     Spune cu o mica teama în voce și își lasă privirea în jos fiind și el nemulțumit de ce a spus. Mă și mir că-i pare rău, dar nu prea cred.

Luca: am putea sa oprim la un peco ceva, pentru a lua niste apa.

Director: nu, de ce nu v-ați luat de la cămin?

Aron: ne-am luat, doar că au rămas în autocar.

Director: asta e, eu ce sa va fac.

     Nesuferită femeie. Pe tot parcursul drumului i-am tot simțit privirea lui Zero pe mine și nu înțeleg de ce. Mă întorc spre el și îl privesc enervat și așteptând să zice o data ce vrea.

Eu: vreo problemă?

Zero: niciuna, dar am o mica întrebare. Se poate?

     Îmi dau ochii peste cap și îi fac semn din cap să-i de-a drumul.

Zero: de unde îl cunoști pe Flavius?

Eu: de ce te interesează?

     Doar dă din umeri și așteptă răspunsul meu.

Eu: am fost prieteni în copilărie, atât.

Zero: aaa înseamnă că-l cunoști destul de bine, nu-i așa?

Eu: nu cred că-i treabă ta, așa că nu mă mai întreba.

     Zic rastindu-mă la el, făcându-i pe toți să se uita nedumeriți la mine, printre care și pe directoare. Zero pufnește nervos și își întoarce capul către geam. Îmi dau ochii peste cap si mă întorc cu privirea pe partea mea.
     Timp de o ora jumate mergem doar cu 60km/h și suntem pe autostradă, ar trebui sa accelereze și ea putin.

Zero: nu merge mai mult de atât?

     Întreabă de parcă mi-a citit gândurile.

Director: mi se pare că merge destul de repede.

Aron: până când ajungem noi acolo, restul vor pleca.

Director: stați fără griji, e deschis până la 20:00, o să aveți tot timp din lumea pentru a va face treabă.

     Spune cu o intonație atât de malefică și abia așteptând să ne lase toată noaptea acolo pentru a ne chinui.

Aron: se poate pune muzica la mașină asta?

Director: da.

     Aron se uita la ea așteptând să-și continuă propoziția sperând că va zice ceva de genul "da, vrei sa dau drumul?"

Luca: și nu vreți să-i dați drumul?

Director: nu știu cum.

     Îmi întorc privirea către cei doi și se poate vedea pe fețele lor că sunt la capătul răbdării, arunc o privire fugetiva și către Zero acesta doar dandu-si ochii peste cap, fiind plictisit.