Unul împotriva celuilalt

cap 4: Școala de corecție

Pov. Alec

     Ajunge în fața școlii de corecție, după ore bune și ascultând muzică de pe vremea lu' bunicu, care mă făcea să sar din mașină. Cred că a pus aceași melodie de vreo 10 ori, fiind gen opera combinată cu muzică de cowboy, jur că îmi simţeam cum îmi sângerează urechiile, mi-am pus mâinile la un moment dat la ureche pentru a nu mai auzi tortura aia.
     E la mama dracu în pustietate, de când am ieșit din oraș, am mers prin pădure vreo 400 km ca să ajungem până aici. Văd din mașină la un 1 km distanță în față o clădire care devenea din ce în ce mai mare cu cât ne apropiam. Rămân surprins să văd ditamai incinta, era a naibii de mare, nici nu zici că era școală de corecție. Ajungem în fața porților și așteptând să se deschidă, erau niște ziduri mari care aveau în vârf sârme și niște țepuri, cred că pentru a nu încerca cineva sa fugă de aici şi poarta fiind din fier si având gardieni la ea.
     După ce am primit confirmarea de a intra, porțile se deschid și intrăm parcand mașină în fața clădiri.

Bunicu: hai sa mergem.

     Iese din mașină urmat de mine. Își așează sacoul mai bine, era îmbrăcat într-un costum gri în dungi si aranjat la patru ace. Eu în schimb ca un boschetar luat de pe stradă, într-un hanorac și o pereche de blugi rupți. Îmi iau ochii de pe Bunicul, încetând din al mai analiza când acesta o ia la pas înainte mea, încerc să-l prin din urmă și să țin pasul cu el căscând ochii prin jur. Ajungem la ușa mare din metal și își face apariția un gardian pentru a ne conduce înăuntru.

Bunicu: buna ziua, sunt Armando Ragnar. |și îi întinde mâna pentru a se saluta.

     Gardianul se dă la o parte și ne lasă să intrăm fiind conduși de către acesta la biroul directorului. Mă uit pierdut pe pereți acestei școli, afara ca afara, dar înăuntru e și mai și. E foarte spațioasă pe dinăuntru, o grămadă de uși, mese, canapele și o grămadă de plante. Nu pot sa mint, arată super.
"Atâtea ușii, zici că-i labirint, sigur mă voi pierde pe aici."

Eu: sigur asta îi școală de corecție? |Îl întreb pe bunicul bătându-l pe spate.

    Bunicul pufni amuzat.

Bunicu: foarte sigur, dar nu te lăsa păcălit de frumusețea acestei clădiri. O să fie un calvar aici, din cate am auzit.|rotundu-si ochii prin încăpere.

     Îmi iau rapid privirea de pe un tablou de care eram fascinant dar totodată terifiat, care era pus la intrare, era cu un cimpanzeu care îşi mănâncă propriul pui, cred că era puiul  ei sau al lui, dracu stie.

Eu: ce vrei sa zici?!

     Realizând că îmi raspunse-se la întrebare si trăgându-mi atenţia de la acel tablou tare ciudat. Își dă ochii peste cap și îmi ignoră întrebarea. Mă strâmb pe la spatele lui și pufnesc enervat. Mergem preț de două minut și ajungem în fața unei uși mari, care este de fapt făcută din două uși, dacă are logică ce zic.
Zici că îi poartă sau uşă de-aia medievală de castel vechi la cum arată.
Pufnesc amuzat la gândul acesta, făcându-l pe Bunicul sa își arcuiască o sprânceană întrebător.

Eu: nu ți se pare cunoscuta ușa asta?

     Și îi fac cu ochiul, de a-i da de înțeles că fac referire la filmul la care ne-am uitat acum ceva nopții. Era vorba de un film, care era făcut de pe vremea lui Decebal, Cezar si care mai erau, unde erau castelele alea vechi, unde erau construite porțile alea mari și zidurile ditamai în caz de luptă.
     Își dă ochii peste cap și începe să râdă subtil, dandu-mi de înțeles că a înțeles la ce m-am referit. Fiind în spatele său, se apleacă usor peste mine, eu aplecându-mă către el ciulind urechile la ce vrea să spună.