Unul împotriva celuilalt

cap 7: 60 de ture

Medie Luca și Aron.

Pov Alec

     S-a facut deja 8 seara, Zero nu a mai venit de atunci de cand s-a intamplat ce s-a întâmplat între noi. Cei drept nu as vrea sa-l vad, nu a fost chiar cine știe ce dar a fost o chestie foarte ciudata.
     De cand a plecat el, mi-am ocupat timpul citind o carte, dar m-am plictisit repede de ea si de atunci stau în pat si mă uit pe pereti.
     Dintr-o data aud usa cum se deschide si pe ea intrând Zero. mormaie un 'salut' si se îndreaptă către geam, își aprinde o tigara, își trage scaunul care era lângă masă la geam și se așează.

Zero: vrei si tu?|fiind cu spatele la mine.

     Îmi arată pachetul de țigări și îmi face semn să vin lângă el

Eu: eu să refuz așa ceva?

     Ma ridic din pat, ma asez pe jos langa el si iau tigara. Apropie bricheta si imi aprinde tigara. Știe că pot să-mi mi-o aprind și singur? Îl las ca pe el si nu zic nimic.
     Timp de cateva minute bune am tăcut amândoi și am privit în gol ca și cum ne cunoaștem de o viață și ne-am spus totul, după care am rămas fără subiect de discuție, ceva de genul a fost.

Zero: ma bag la somn, maine ne asteapta o zi lunga. |stingând țigară și îndreptându-se către pat.

Eu: ce o sa facem?

Zero: o să vezi.

     Voiam sa mai zic ceva dar s-a ridicat si s-a bagat direct în pat, și-a pus patura peste cap și dus a fost în lumea viselor la cum sforăia. Termin și eu țigară și mă bag în pat așteptând să mă ia somnul, dar cu greu din cauza sforăitului lui Zero.

     Mă foiesc de colo-n-colo din cauza alarmei care tot sună în continuu.

Zero: baga-mi-as...

     Îl aud pe Zero cum mormăie printre dinți. Mă ridic in fund și îmi întorc privirea către el, văzându-i cum își pune perna peste față astupându-si urechile.

Eu: de ce ai pus alarma așa devreme?

Zero: nu am pus-o și nici măcar nu e alarma de telefonul, ci alarma școlii.

Eu: are așa ceva? |spun pe un ton mirat.

     Mă ridic din pat buimac, ne mai suportând sa aud drăcia asta de alarmă. Caut cu privirea tulburată din cauza somnului ceasul de pe perete și încercând să-mi dau seama cât e ora, îmi frect ochii cu degetele uimit nevrând să cred cât îi ceasul. Îi 5:40.
     Mai că îmi pica fața când văd că chiar e adevărat, îmi rezem fața în mâini și oftez fustrat.
Zero se întoarce cu fața la perete, își trage pătura peste față și continuă să doarmă. Nu înțeleg cum poate sa continue să doarmă pe zgomotul ăsta.

Eu: și nu se mai oprește? Sună de 5 minute in continuu.

     Îl întreb după ce m-am întors de la baie și mi-am făcut rutina. A mormăit el ceva dar nu am înțeles. Îmi dau ochii peste cap și scot din dulap uniforma pe care mi-a adus-o aseară unul dintre gardieni și o îmbrac.
     Sincer nu înțeleg de ce ieri niciunul dintre băieți nu a purtat uniformă și azi da. O fi oare pe zile impare și pare? Nu arata așa rău, bocanci negri simpli cu arici, tricou, pantaloni și un hanorac simplu, de o culoare albastră spălăcită. I-au haonracul și îl leg de talie, cine știe poate nu o fi chiar așa de frig afara. În camera îi frig dar când m-am uitat pe geam părea chiar destul de frumos afara. Îmi încalț bocanci și mă îndrept către ușa. Înainte de a ieși din cameră mai trag o privire către Zero.

Eu: nu vii?

     Îl întreb și îl scutur puțin dar nu-mi răspunde, doar dă din umăr să-l las in pace.