Dincolo de viața umană

O întâlnire plăcută

           Iris

           Au trecut trei zile de când am vorbit cu Alois despre Roxana. M-am tot gândit la asta.

            Spre bucuria mea, acele fete nu s-au mai luat de mine. Chiar nu voiam să le mai am și pe ele pe cap. Îmi e de ajuns
că nu îmi pot scoate din cap ceea ce mi-a spus Alois. Oare chiar are dreptate? Nu mi-a mai spus nimeni asta până acum. Dar nu cred că are dreptate. Adică eu țin la Roxana și împărtășim toate lucrurile bune și asta mi se pare de ajuns. Adică nu știu ce ar putea fi mai mult de atât. Știu că ea nu are bani ca părinții mei, dar părinții mei îi plătesc pe ai ei destul de bine. E o persoană sociabilă și nu retrasă ca mine, deci nu are cum să primească bullyingul. Altceva nu văd ce ar mai putea avea.

              — Aș încerca să îi explic, dar aș face-o degeaba, îl aud pe Alois.

              PENTRU CĂ NU AM CE SĂ ÎNȚELEG, îi răspund în gând.

               Sunt în clasă, stau în bancă și îl văd pe Andrei cum intră.

                — Bună! îi spun fericită fiindcă nu l-am mai văzut de ceva timp

                 — Bună! îmi răspunde în timp ce se apropie de banca mea. Crezi că aș putea să îi propun Anei să facem schimb de locuri?

                 — E o idee bună. Mulțumesc!

                   — Pentru asta îmi sunt prietenii, îmi răspunde.

                 Sunt încântată că Andrei va fi noul meu coleg de bancă, sper. Voi mai fi în aceeași clasă, dar măcar nu va mai fi lângă mine. Oricum, sincer, mă simțeam prost când îmi dădea coate la fiecare test ca să copieze de la mine. Nu am îndrăznit niciodată să îi spun asta și am încercat mereu să îi dau, chiar dacă stau în prima bancă. Norocul meu că profesoarele se duceau mereu în spatele clasei sau nu sunt atente la noi, chiar dacă stau la catedră. Așa că niciodată nu am avut probleme, din fericire. Iar acum am șansa să scap de cea mai mare problemă.

               Aud cum îmi vibrează telefonul. Când îl deschid văd că e un mesaj de la Roxana. Mă întreabă dacă ne putem întâlni sâmbătă. Îi răspund că da, după care las telefonul jos fiindcă Andrei se așează lângă mine.

            — Vreau să îți propun ceva. De fapt, două lucruri. Primul e că aș vrea să mai vi la mine după ore ca să ne facem temele împreună și să mă ajuți și pe mine la matematică fiindcă nu știu nimic. Și al doilea e că, dacă tot e liber vineri pentru că e întâi mai aș vrea să ne întâlnim într-un parc sau la un restaurant.

             Nu credeam că are bani pentru un restaurant. Deși, a zis că are un job online. Poate câștigă bani de acolo. Mă rog, totuși nu ar trebui să fiu rea cu el. Mi-a luat apărarea și e un prieten bun. Plus că mi-ar plăcea să ies cu el.

              — Da. Mi-ar plăcea. Am un restaurant preferat care e și aproape de casa ta. Am putea merge să mâncăm o pizza și apoi să ne plimbăm prin oraș?

              — Sigur, zice el.

                                  ***

             Zilele trec și vine întâi mai.

              Mă aranjez puțin fiindcă urmează să mă văd cu Andrei. Ceva de bun simț.

               — Iris, cred că trebuie să știi ceva despre Andrei, îmi zice Alois.