Dincolo de viața umană

Adevărata poveste a lumii

Iris

Mã trezesc și îi observ pe Darisa și pe Alois lângã patul meu. Sunt puțin șocatã pentru cã încã nu m-am obișnuit cu asta. Niciun om normal nu cred cã s-ar obișnui repede cu așa ceva. Apropo de ei, oare pot vedea și alți îngeri și demoni? Asta ar fi horror, deci sper cã nu. Deși poate ar fi și puțin mișto, dar nu sunt sigurã.

— Auzi? O sã vãd și alți îngeri și demoni? îl întreb pe Alois

Poate mi-a spus în primul vis cã voi putea vedea și alte ființe ca el și Darisa, dar nu îmi mai aduc aminte dacã într-adevãr a fost așa sau nu.

— Da, îmi rãspunde Alois într-un mod calm.

Mã ridic și scot din dulap o fustã roz largã și un maieu alb, mulat. Scot din sertar un sutien roz.

Dacã stau bine sã mã gândesc, nu vreau sã mã dezbrac de fațã cu Alois.

— Alois, poți sã ieși puțin afarã? Vreau sã mã schimb.

— Dar Iris, corpul e doar un ambalaj al sufletului și oricum nu ești om. Te-am vãzut dezbrãcatã de o grãmadã de ori. Toți îngerii pãzitori își vãd gazdele.

— E ciudat. E invadare a intimitãții. Ești bãiat. Eu sunt fatã. Cum poți sã mã vezi dezbrãcatã? Nu îmi pasã cã e corpul un ambalaj al sufletului sau cã sunt prințesa îngerilor, așa cum ai spus tu. Momentan sunt om și am nevoie de intimitate. Plus cã ști cã nu îmi place sã fiu vãzutã goalã. Deci ieși! îi spun fermã

— Sã zicem cã da, îi rãspund.

— Ies doar pentru cã ea mi-a spus, zice Alois uitându-se la Darisa în timp ce se îndreaptã cãtre ușã.

Imediat cum închide ușa, îmi dau bluza de pijama jos. Ana va veni azi la mine acasã, deci va trebui sã mã pregãtesc. Plus cã Rozalnair este încã închis în acea camerã și nu știu dacã s-a trezit. Va trebui sã îl scot de acolo și sã îl hrãnesc.

Mã schimb și mã duc în camera spre camera în care e închis Rozalnair. Deschid ușa și îl vãd pe Rozalnair cum fuge spre mine cât poate de repede. Se ridicã pe picioarele din spate și își pune labele pe pieptul meu la fel ca atunci când l-am întâlnit. E tare simpatic atunci când face asta.

Merg cu el în bucãtãrie unde în dau sã mãnânce. În timp ce face asta, eu mã uit pe emag unde gãsesc niște jucãri pentru el și seria Shadowunters pentru mine. Am adorat serialul și acum vreau sã citesc și cãrțile dupã care a fost fãcut. De fapt, pot sã îmi iau mai multe cãrți. Niciodatã nu sunt suficiente cãrți pentru mine. Deși nu am citit nici jumãtate din ce am nou în bibliotecã, tot mai vreau. Când voi mai crește vreau sã am foarte multe cãrți și sã le promovez. Cred cã în România sunt negesare persoane care sã facã asta.

Promovarea literaturi este și unul dintre motivele pentru care scriu și voi mai scrie. Am mulți idoli scriitori și în viitor vreau sã ajung ca ei. Cel mai mare idol al meu este Sandra Brown. Știu cã niciodatã nu voi ajunge ca ea, dar cicã e frumos sã visezi, așa cã eu vreau sã port în mine dorința asta. Dar nu cred cã am șanse.

Finalizez comanda și observ cã mai e o orã pânã când va veni Ana, așa cum vãd pe telefon. Așa cã, continui sã scriu la cartea mea.

— Iris, dacã vrei sã îți publici cartea, ar trebui sã îți treci cartea în word, mã sfãtuiește Alois.

— Știu și îmi doresc sã ajungã sã fie în format fizic, dar nu știu dacã este suficient de bunã pentru a fi publicatã.

— Eu am încredere în tine. Plus, comentariile cititorilor sunt destul de bune și ai trecut deja de cinci sute de vizualizãri cu doar patru capitole. Plus cã dacã vei ține cont de sfaturile oamenilor și vei edita cartea, va fi mult mai bunã, mã încurajeazã Darisa.