Dincolo de viața umană

Mărturisiri

Iris

Au trecut câteva zile decând au venit pãrinți mei și nu am putut gãsit o modalitate prin care sã îi fac sã mãrturiseascã faptul cã m-au adoptat. Însã azi e sâmbãtã și mama m-a chemat în sufragerie ca sã vorbim. Având în vedere fața pe care o avea când a intrat la mine în camerã și mi-a spus sã cobor în sufragerie ca sã discutãm. Este și tata și au amândoi niște fețe ciudate de parcã vor sã îmi mãrturiseascã ceva, dar le e teamã.

- Draga mea, eu și tatãl tãu am discutat asearã despre ceva și am decis cã este timpul sã îți spunem și ție pentru cã ai dreptul sã știi.

E clar. Îmi vor mãrturisi cã sunt adoptatã. Oare ar trebui sã le spun și eu despre Alois și Darisa?

- Poate cã nu ne vei crede. Dar vrem sã îți spunem, zice tata care e și el aici.

- Da, poți sã le spui și despre noi. Eu am mers la ei în camerã azi noapte și le-am zis sã mãrturiseascã faptul cã te-au adoptat, îmi spune Alois.

,,Sunt sigurã cã li s-a pãrut cel puțin absurd faptul cã ai intrat la ei în camerã atât acum, cât și în urmã cu șaptesprezece ani. Dar nu asta conteazã acum."

- Tu nu ești fiica noastrã biologicã. Te-am adoptat. Sunt sigurã cã în mintea ta ești șocatã, dar nu îți puteam ascunde adevãrul toatã viața. Eram tineri și ne doream mult un copil. Numai cã eu nu puteam avea copii, așa cã am decis, împreunã cu tatãl tãu, sã te adoptãm. Nu știm cine sunt pãrinți tãi biologici.

În mod normal ar trebui sã fiu șocatã, cum cred cã este orice copil normal care aflã cã e adoptat. Dar cum știu deja adevãrul de ceva timp, pot sã spun cã șocul este ceva mai mic acum. Însã tot nu pot sã nu mã gândesc cã înainte sã îi întâlnesc pe Darisa și pe Alois, nici nu mi-aș fi putut închipui cã nu sunt fata biologicã a pãrinților mei.

- Mamã, tatã, și eu vreau sã vã spun ceva.

- Ce? Mã așteptam sã fi uimitã, spune tata.

- Îmi e oarecum greu sã mãrturisesc, pentru cã știu cã nu e ceva ce se întâmplã în fiecare zi. Dar știu cã asearã, un înger a vorbit cu voi.

Vãd cum li se mãresc ochii. E clar și normal cã sunt uimiți. Nici nu mã așteptam sã fie altfel. Dar continui.

- Acum douã sãptãmâni am visat acel înger. Eram în camera mea și în fața mea era un scaun de birou și un birou pe care era un leptop negru. Am auzit o voce de bãrbat care mi-a spus sã mã așez pe scaun și sã deschid leptopul. Am fãcut în tocmai și mi s-a spus sã intru pe start, apoi mi s-a zis sã intru pe YouTube. La recomandate am vãzut oar un videoclip cu fundal negru și fãrã titlu. Am dat click și acea voce s-a auzit din nou, dar de data asta din leptop. Mi-a zis cã într-o zi, când voi fi liberã, va trebui sã intru în camera pe care nu o folosim, sã aprind o lumânare și sã stau acolo timp de câteva ore. Mi s-a spus cã se va întâmpla câte ceva în fiecare orã. Legat de prima orã, am auzit cã ușa se va stinge. Apoi am auzit cã cineva va bate la ușã, dar nu am aflat și cine. A treia orã am auzit niște țipete despre care am descoperit cã sunt ale oamenilor care au ajuns în Iad.

- Oprește-te, spune mama. Tu vorbești serios?

- Da, îi rãspund. De ce aș minți sau inventa?

- Nu ți-am spus nimic pânã acum deoarece ne-am gândit cã ne vei crede nebuni. Dar acum cã ne-ai povestit asta, mi-am amintit de ceva ce s-a întâmplat acum mulți ani. Aveai trei luni și era prima searã în casa noastrã. Stãteam și dormitorul nostru, pe vechiul pat și eu te țineam în brațe. Eram foarte fericiți cã în sfârșit aveam copilul nostru. La un moment dat am vãzut un fel de fir de luminã care a devenit din ce în ce mai mare. Lumina acelei ființe a devenit, la un moment dat, prea puternicã pentru ochii noștri. ,, Vã puteți deschide ochii" ne-a spus. Am deschis ochi și am vãzut un bãrbat blond cu ochi albaștri. Era foarte frumos. Fața lui era atât de perfectã încât, dacã cel mai bun artist din lume ar fi încercat sã deseneze cel mai frumos portret, nu i-ar fi ieșit ceva atât de magnific. ,, Acest copil este special. Dumnezeu i-a pregãtit un destin mãreț. Viitorul lumi depinde de ea. Rolul vostru este sã aveți grijã de ea și sã pregãtiți o camerã pe care sã nu o folosiți niciodatã și în care, când va avea șaptesprezece ani, va face un ritual în care ne va invoca pe mine și pe Darisa, demonul ei. Eu o voi proteja pânã va muri și va conduce Raiul." Nu știu cine e acea Darisa. Adicã nu am vãzut-o niciodatã. Dar mi s-a pãrut foarte dubios ce s-a întâmplat și dupã ce a dispãrut, am luat decizia sã îl ascultãm.