Stairway to Heaven

Partea 8

-Frumoasă jucărie ai tu aici, a spus cercetând interiorul mașinii,mângâind pielea scaunelor, apoi bordul, nu mă plimbi și pe mine puțin? (am dat din cap în semn de nu, privindu-l urât) Nici măcar până la ieșirea din parcarea asta micuță? Observ că vrei să pleci.De ce ești așa stresată?

Eram atât de nervoasă și speriată în același timp. Băiatul ăsta nu voia să mă lase în pace, aveam o presimțire că ceva urât se va întâmpla dacă îl las să stea în preajma mea. I-am făcut semn să se dea jos din mașină dar m-a ignorant. L-am rugat frumos să coboare din mașină,ceea ce fac destul de rar, el având aceeași reacție, de data asta apucându-mi pachetul de țigări de pe bord si aprinzând o țigară. Fierbeam.

-La dracu! Dă-te jos! Cine ești și ce naiba vrei de la mine?! Am urlat și l-am împins cu toată forța mea. A început să râdă, ridicându-se de pe jos, ștergându-se de praf și șoptind niște înjurături. M-a privit supărat și s-a așezat pe capotă. Oh, pe bune? Cum scap de el acum?

- Măi,măi, ce forță ai, se vede că ești antrenată de Danny. Am paralizat la auzul numelui, iar el chicotea întinzându-se pe capotă. Îl priveam uimită și enervată în același timp, trebuia să scap de el cu orice preț.

- Ți-a mâncat pisica limba? Erai mai vorbăreață în seara aia. "Nu pleca, Danny, nu pleca. Ia-mă în brațe, te rog" a spus el râzând și mai tare, imitându-mă. Tipul ăsta vrea bătaie și nu știe cum să ceară. Gata, nu mai suportam. Am băgat în marșarier și l-am lăsat să alunece ușor de pe capotă. Am fugit de acolo cât de repede am putut sperând să nu mă urmărească.

În 10 minute am ajuns la un alt market, am privit în jur și nu era nici o urmă de Matthew, așa că am parcat într-un loc mai ascuns. Am intrat, mi-am luat un coș și l-am zărit. OH NU! Cum dracu? Întorcându-mi capul în speranța că nu mă va vedea am plecat în direcția opusă. Voiam doar să-mi fac cumpărăturile și să plec odată acasă. La naiba. Am apucat rapid niște lapte, o cuție de cereale, niște fructe, covrigei și un suc. M-am dus în fugă la casă și așteptat să-mi fie scanate toate cumpărăturile. Fierbeam de nervi și vânzătoarea se mișca exact ca un melc. O priveam nervoasă și dădeam din picior.

-Mai încet de atât puteți? i-am spus sarcastic sperând să termine odată. I-am aruncat banii în mână, am luat plasa și am alergat până la mașină. El nu mă văzuse, huh, am scăpat din nou. Am reușit cu greu să bag cheile în contact pentru că mâinile îmi tremurau. Am plecat spre casă câutându-l cu privirea, rămăsese înăuntru.

*

-Ți-am primit mesajul, din păcate nu am găsit nimic despre acest Matthew Busek. Ca și cum nu ar exista. Sigur așa îl cheamă? Poate nu ai auzit bine.

-Rowena, stau foarte bine cu auzul, exact așa mi-a spus. Matthew Busek. Dumnezelule, trebuie să aflu neapărat cine e și să scap de el, am spus aproape țipând, lăsând cumpărăturile pe masă și căutându-mi pachetul de țigări și telefonul. La naiba, nu mai aveam țigări, uitasem să cumpăr. Minunat. Am aruncat pachetul gol prin bucătărie și m-am așezat nervoasă pe scaun, apelându-l pe Danny. I-am povestit ce s-a întâmplat, dar nu părea îngrijorat deloc. Serios? Eu fierbeam aici și el era atât de nepăsător. Asta era atât de ciudat. Parcă se schimbase de când am plecat eu. Ce se întâmplă cu noi?

De obicei eu eram cea nepăsătoare și el era cel îngrijorat.

- O să aflu cine e până mâine.Nu-ți face griji. Nu intra în belele. Ne vedem curând. Te iubesc.

Și mi-a inchis. A zis că ne vedem curând sau mi s-a părut? Nu,nu.. nu putea să vină aici, nu trebuie. Of, ce mă face eu acum?