Stairway to Heaven

Partea 9

Deja se făcuse dimineață și eu eram la fel de stresată ca ziua anterioară. Rowena nu mai rămăsese la mine pentru că trebuia să aibă grijă de un copil din vecini, îi plăceau copii.Ugh. Din moment în moment Danny putea să sosească. Nu știam ce să fac, țigări nu mai aveam..nici mărcar droguri... și mai trebuia să mă duc și la școală dar nu voiam să dau ochii cu acel Matthew. Am oftat și m-am ridicat din pat.. m-am așezat înapoi și mi-am tras pătura pe cap.. iar m-am ridicat și am privit pe fereastră, vremea era cam urâtă, o zi obișnuită de octombrie. Am horărât într-un final să merg la baie și mi-am făcut un duș lung.. puțin cam prea lung, când ieșisem se făcuse deja 8 și ceva și întârziam la școală. Păcat că nu-mi prea păsa. Mi-am luat rapid niște boyfriend jeans și o bluziță lărguță neagră, mai lungă și mi-am încălțat botinele negre. Mi-am prins părul castaniu într-o coadă după ce m-am chinuit să-l piepten și apoi m-am dat cu puțin rimel, mi-am luat geaca și geanta și am plecat. În drum spre școală am oprit la un magazin și mi-am luat niște covrigei și 2 pachete de țigări, nu mai voiam să rămân fără , urma să rămân fără țigări.

Am băgat cheile în contact și am pornit spre școală. M-am uitat la ceas când am pornit muzica, era deja 9, orele începuseră. M-am grăbit și într-un final am ajuns la școală, parcând în același loc. Am mers cât de repede am putut și la 9:10 eram în clasă. Profesorul de engleză, Dean, nu ajunsese, ce noroc am avut, obișnuia să facă urât când întârziam. M-am așezat pe scaun și mi-am scos un carnețel pentru a desena ceva când a căzut o hârtie mototolită lângă bancă. Am desfăcut-o, era de la Matt. Curioasă, am desfăcut-o:

"Hei Melisa, voiam să-mi cer scuze .. pentru cum m-am comportat ieri, voiam doar să-ți atrat atenția, îmi cam placi! ;) Îmi pare rău."

Am început efectiv să râd când am citit, tocmai de asta aveam eu nevoie acum, de un tip ciudat care mă place. Adevărul era că era frumușel, dar clar avea probleme cu capul dacă se comporta așa. Totuși nu înțelegeam de unde știe de Danny și ce naiba căuta în casa mea în ziua înmormântării?!

Am aruncat hârtiuța pe jos exact în momentul în care Dean a intrat pe ușă, ups.

-Domnișoară Murdock, vă rog să luați hârtia de pe jos până nu o iau eu și o citesc în fața clasei,a spus privindu-mă serios, încercând să nu râdă.

-Domnule Blue, chiar vă rog să o citiți, poate așa se învață minte cineva să mă lase în pace, am chicotit și am luat hârția rupând-o în mici bucățele uitându-mă la Matt care era în cealaltă parte a clasei. Dean și-a așezat servieta pe catedră și s-a așezat pe scaun.

- Bun, ziceam că azi dăm test? Toți ne uitam urât și sopteam "nu,nu", iar el chicotiea. A luat o cretă și a început să scrie pe tablă "Ce este fericirea?"

-Aveți 40 de minute să scrieți ce vă trece prin cap,nu este chiar un test dar vă dau note pe ele.

Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce trebuia să scriu. Mi-am ros pixul continuu, m-am fâțâit în bancă, m-am uitat în stâgnga și în dreapta apoi la foaia albă de pe bancă. Trecuseră 15 minute. Toată lumea scria, numai eu priveam foaia goală. Am auzit un mic ciocănit lângă fereastra de lângă mine și am tresărit, eram prea concentrată pe foaia goală. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe Danny. Am zâmbit cu gura până la urechi și l-am privit timp de câteva secunde până mi-a făcut semn să scriu naiba ceva pe hârtia aia. Am chicotit și atunci mi-au venit toate ideile. Știam ce să scriu, știam prea multe pentru că nu mai aveam loc pe foaie. Am realizat atunci că fericirea mea e Danny, el e tot ce am nevoie pentru a fii fericită. Am scris cât am putut în puținul timp pe care îl mai aveam și am privit din nou la fereastră. Danny nu mai era. Oare îmi imaginasem? Sigur nu ajunsese.