Stairway to Heaven

Partea 12

**

- Melisa, unde te duci? Vino .. înapoi!

Nu o ascultam și fugeam cât mai departe de casă, știam să nu o să vină după mine, nu avea atâta putere, era la fel de distrusă ca mine. M-am uitat pentru o secundă înapoi și am văzut-o în pragul ușii, cu ochii roșii , cu obrajii plini de lacrimi, încă striga după mine implorându-mă să mă întorc, dar mi-am continuat drumul alergând spre locul meu secret. M-am prăbușit lângă leagăn și am început să plâng fără oprire. Vestea adusă de polițistul acela îmi distrusese viața, tocmai ne spusese că tata a murit. Nu știam ce să mai fac, eram disperată, nu voiam să cred că se întâmplase așa ceva. Am scotocit prin tot locul și nu găseam nimic, nici măcar nu știam ce căutam, dar voiam să găsesc ceva.. și atunci am găsit o bucață de tablă, micuță și ascuțită. Mi-am șters lacrimile pentru că nu vedeam bine apoi am luat-o în mână. M-am holbat la ea ceva timp și am întors-o pe toate părțile. Am strâns-o în pumn cu toată forța mea de copil de 10 ani până m-a tăiat și sângele a început să curgă. Era o senzație plăcută, mă concentram asupra durerii fizice și uita de cea psihică. Am slăbit strânsoarea și ușor am început să tai în diferite părți ale mâinii, o tăietură micuță pe încheietură, alta puțin mai mare mai sus.. făceam tăieturi din ce în ce mai mari, nu foarte adânci, dar destul de dureroase.

M-am oprit din plans și am aruncat bucata de tablă. Tremuram și sughițam privindu-mi mâinile pline de sânge, mă ustura dar nu aveam cu ce le acoperi. M-am ridicat amețită de jos și am pornit la drum, nu știam unde mă duc dar nu voiam să mă duc acasă.

Afară se întunecase iar eu mă plimbam pe străzile pustii ale orașului, rar zăream câte o persoană și speram să nu mă vadă în halul acela.

- N-ar trebui să umbli singură pe aici, e periculos! am auzit o voce o voce în spatele meu și o mână mi-a atins umărul. Nu am scos niciun cuvând, eram îngrozită dar aproape că nu-mi păsa dacă ceva rău mi s-ar fi întâmplat. Vino cu mine! Mi-a spus apucându-mă de mână și trăgându-mă după el într-un loc întunecat. Mă zbăteam să scap și țipam, însă nimeni nu mă auzea, de parcă totul era în mintea mea. Întunericul dispărea încetul cu încetul, la fel și omul de lângă mine. O lumină puternică se apropia de mine. Era o mașină, eram în mijlocul străzii, încercam să mă sinucid.

**

M-am trezit. Era seară. Danny era lângă mine, dormea. Huh, fusese doar un vis. De fapt.. o amintire.

- Ești bine, iubito? A reușit Danny să spună, deschizându-și încet ochii, privindu-mă cum tremuram și mă holbam la mâinile mele. S-a ridicat și m-a strâns în brațe, sărutându-mă pe obraz, mângâindu-mi mâinile.. urmele de pe mâini.

- Asta e nouă? Spuse văzând o tăietură proaspătă.. ah, cea din ziua înmormântării, uitasem de ea. A privit-o apoi a sărutat locul unde era făcută.

- Sunt bine, am avut doar un vis.. și în legătură cu tăietura,nu mai fac, promit, e ultima, în ziua înmormântării n-am mai rezistat. Nu se va mai întâmpla, am spus bâlbâindu-mă, agitându-mă în pat.

- Liniștește-te, totul e bine acum, sunt cu tine!

M-a sărutat pe frunte și m-a ținut în brațe pănă m-am liniștit. Era deja 8 seara, trebuia să ne pregătim pentru întâlnirea cu Amy și Austin. Nu voiam să mă ridic, mă simțeam așa bine în brațele lui. Eram în siguranță. M-am așezat peste el și am început să plasez mici săruturi pe toată fața lui,fiecare părticică trebuia atinsă de buzele mele, îi plăcea când făceam asta. Mi-am așezat mâinile pe fața lui, apoi l-am strâns tare de obraji, sărutându-l în continuare. Mă apucă de fund, cu o privire perversa pe față, și îmi lipește corpul aproape dezbrăcat de corpul lui. Era așa puternic, putea face orice voia cu mine. Mi-a atins spatele cu mâinile lui fine și a încercat că-mi desfacă sutienul când am fost întrerupți de telefon. Era Austin.

- Danny, sunteți gata? Trebuie să fiți aici în 30 de minute, sper că nu ai uitaat.

- Autin, nu, ăh, nu am uitat și nu ne-ai interrupt delooc, a spus sarcastic.

- Îmi pare rău, a spus râzând, să nu întârziați, e important.

N-am ridicat amândoi cu greu din pat și ne-am căutat niște haine potrivite pentru seara asta specială. În timp ce el îmi alegea hainele i-am călcat costumul negru și cămasă aleasă. Am privit rochia de pe patul meu. Era noua, of, iar îmi cumpărase haine noi? Era neagră, lungă până în pământ, destul de elegantă, simplă, fără bretele, iar mă lăsa cu spatele gol. Ce băiat rău. Nici sutien nu mai trebuia să port. Hmm. M-am îmbrăcat în grabă apoi mi-am căutat niște patofi negri care se potriveau perfect.

- Îmi faci tu cravata? A spus ieșind din cameră, apropiindu-se de mine cu bucata de material în mână. Am făcut nodul și am aranjat-o frumos la gârul lui iar el m-a ajutat să-mi piepten părul.

Mi-am luat o poșetă în care am băbat țigările și telefonul. Ne-am urcat în mașina lui pentru că insista să conducă el și am plecat. Ajunși la restaurant, am intrat înăuntru și am căutat masa rezervată de Austin.

- În sfârșit ați venit! Melisa, ce mă bucur să te văd! Mi-a fost așa dor de tine,a spus Austin venind spre mine și îmbrățișându-mă.

- Și mie-mi pare bine să te văd Austin, Amy, ce te-ai mai înălțat cumva? Am spus luând-o în brațe pe Amy, chicotind apoi așezându-mă pe scaun.

- Acum că suntem toți aici, aș vrea să fac ceva ce plănuiam de mult timp. Austin s-a ridicat cu teamă de pe scaun și s-a pus în genunchi în fața Amaliei. Dându-și seama ce face, ea a început să plângă. Îmi dădeam seama că era extrem de fericită, așa fusesem și eu..

- Amalia Adams, te măriți cu mine? A spus temător așteptând răspunsul. Amy se uita la el, el se uita la ea, nimeni nu zicea nimic iar noi priveam uimiți.

- ÎN SFÂRȘIT. DOAMNE, DA, DA, NORMAL CĂ MĂ MĂRIT CU TINE! A țipat Amy și a sărit în brațele lui sărutându-l și punându-și micuțul inel pe deget. Mă bucuram pentru ei, și Danny se bucura la fel de mult. Ne-am strâns în brațe și ne-am sărutat.