In The Heart Of The Forest

13. Mai mult decat fericita!

Luke's POV

Niciodata nu iti vei da seama de ce renunti asa usor la tine atunci cand iubesti. Pur si simplu dragostea te face sa uiti complet de tine si sa te gandesti la celalalt si la binele lui.

Inca incerc sa imi dau seama de ce am reusit asa de usor sa uit de supararea mea si sa o determin pe Grace sa uite la randul ei. Fata asta imi arata pur si simplu ce inseamna sa fi fericit.

,,Nu stiu cat de mult te pot ajuta aceste lemne," mi s-a adresat Rob, facandu-ma sa tresar.

,,Rob, m-ai speriat! Nu te mai furisa asa!"

,,Imi pare rau prietene, dar ma ingrijoreaza ideea ta," s-a scuzat Rob.

,,Ai incredere in mine! Acest plan este prea bun ca sa dea gres."

S-a uitat la mine ridicand sprncenele si oftand. Uneori se intreaba de ce a ajuns cu mine in aceasta padure. Oricum ar fi, ar trebui sa se considere norocos. Nu oricine ajunge cu mine undeva. Stiu sa imi aleg prietenii, iar acestia nu sunt oamenii de la coltul strazi. Rob, in schimb, nu face altceva decat sa se mire de ideile mele. Devin putin cam arogant nu? Da, si eu cred ca ar trebui sa incetez.

***

Dupa putin timp, ideea mea incepea sa prinda contur. Niste lemne erau asezate in fata noastra aratand ca o masuta, iar mai multe frunze erau asezate in jur. Nu era gata inca, dar trebuia sa arate, in primul rand, perfect, in al doilea rand, ca un aranjament.

,,Nu crezi ca ar trebui sa punem lemnul acesta mai in dreapta?" m-a intrebat Rob, vazand ca nu sunt hotarat si nu stiu cum ar fi mai bine. M-am bucurat ca totusi vrea sa ma ajute.

,,Pune-l cum vrei tu, oriucm ai idei mai bune decat ale mele."

S-a uitat la mine si a inceput sa rada dand din cap.

,,Ai niste idei uneori! Si tu esti bun cand vine vorba sa inventezi ceva nou! De ce spui ca sunt mai bun decat tine?"

,,Cu siguranta nu gandesc la fel de creativ ca tine! Ai un exemplu concret. Elicopterul acela nici nu a aterizat, probabil pentru ca nici nu ne-a vazut. Un plan esuat. O idee nu prea bine pusa la punct. Asta am reusit eu sa fac," am spus eu cu regret.

,,Nu este adevarat, Luke! La fel mi se putea intampla si mie! Chiar nu este vina ta si nu poti trai cu acest gand. In primul rand, te va afecta si te va face sa te desconsideri, iar asta te va pune in conflic si cu ceilalti. Crede-ma, Grace nici nu se gandeste ca a fost vina ta... pentru ca nu a fost!"

Ii urmaream privirea si ma uitam serios. Are dreptate! Trebuie sa uit de tot ce a fost. Nu ma ajuta la nimic sa ma intristez.

,,Bine! Voi incerca, iti promit."

***

Dupa doua ore, totul arata impecabil. Exact asa cum mi-am dorit. Rob m-a convins sa imi duc ideea pana la capat si totul a iesit perfect. In fata mea se afla acum un altar confectionat din lemne si niste frunze uriase. Deasupra lui, pe o piatra plata, era un loc special pentru inelul pe care l-am gasit. Ma gandeam sa il dau lui Grace. Asa imi voi arata parerea de rau pentru felul cum m-am comportat.

,,Eu cred ca ai facut o treaba buna", m-am intors spre Rob, care tocmai venise din spatele meu, ,,Grace va sari in bratele tale!"

,,Crezi? Imi este putin frica de reactia ei."

,,Cu siguranta! Arata asa de bine. Eu cred ca ea te-ar fi iertat oricum, dar asta arata cat de mult tii la ea si probabil va fi mai mult decat fericita!" 

Am zambit la spusele lui Rob. Avea dreptate Grace este o fata speciala, iar eu am ranit-o. Ea nu ar fi vrut sa imi faca rau niciodata. 

,,Ok, prietene, trebuie sa ducem la indeplinire planul, nu?" a intrebat Rob, trezindu-ma din gandurile mele.