In The Heart Of The Forest

16. Ce bine ca te am langa mine! Partea I

Grace's POV

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa va pierdeti intr-o pestera? Pare foarte amuzant, dar nici eu nu m-am gandit... pana acum! Bineinteles ca numai mie mi se putea intampla una ca asta. Eu alunec in fata unor corturi, eu cad intr-o prapastie si tot eu ma pierd intr-o pestera. Sa nu uit sa mentionez ca este intuneric. De fapt mult prea intuneric. Bezna chiar! Nu vad nimic. Cred ca am auzit ceva. Mai rau, acum imi este si frig!

Era sa uit, nu stiti cum am ajuns aici nu-i asa? Lasati-ma sa va povestesc.

Bineinteles ca dimineata urmatoare m-am trezit cu zambetul pe buze. De indata ce mi-am amintit, nu ma mai puteam opri. Ce s-a intamplat intre mine si Luke a fost magic. Nu voi uita niciodata primul meu sarut! Vreau ca si ultimul sa fie tot cu el!

M-am ridicat din pat si m-am uitat pe fereastra. Rob cauta ceva in cort, iar Luke citea o carte. Am fost surprinsa. Nu stiam ca citeste.

Vremea de afara era tot mai rece. Puteam fi multumitoare ca nu se face foarte frig niciodata, dar tot nu puteam spune ca este cald.

Asa ca mi-am luat haina pe mine si m-am indreptat spre bucatarie.

,,Buna dimineata, mama!"

,,Hey, scumpo."

,,Ce faci? Nu esti putin emotionata? Astazi mergem sa vedem pestera", am intrebat-o eu pe mama.

,,De ce as fi? Este doar o pestera, Grace"

,,Da stiu", i-am raspuns eu dandu-mi ochii peste cap. ,,Eu ma refer la faptul ca pestera se afla intr-o zona aproape de prabusirea avionului cu care a venit Luke. Daca se leaga cumva de un indiciu?"

,,Nu fi ridicola! Singura chestie interesanta ce o vom gasi vor fi liliecii", a ras mama, facandu-ma sa imi fie frica. La lilieci chiar nu ma gandisem.

,,Rose, ti-am spus sa nu ii spui lui Grace de lilieci, acum nu va mai vrea sa vina!" a spus tata, foarte serios, intrand in incapere.

Ma uitam la ei nestiind ce sa zic, ceea ce i-a facut sa izbugneasca in ras amandoi. Aceasta tocmai a fost o gluma?

,,Apropo, te asteapta Luke afara. A intrebat de tine azi dimineata", mi-a spus mama ca si cum nimic nu sar fi intamplat.

M-am uitat nesigura. Aproape ca uitasem de Luke. A intrebat de mine?

,,Okay...", am replicat iesind pe usa. Chiar nu intelegeam ce era neinregula cu ei in accea dimineata, dar am hotarat sa ignor totul pentru ca urma sa fie o zi plina de aventura si amuzament, nu puteam sa ii las sa mi-o strice ei.

,,Nu stiam ca citesti" m-am adresat eu baiatului care statea in fata mea.

S-a uitat la mine si mi-a zambit. Avea zambetul revederi pe fata.

,,Nici eu nu stiam ca poti fi asa frumoasa."

Rosind i-am zambit. Nu ma asteptam sa fie asa direct. S-a obisnuit cu mine mult prea repede. Eu sunt inca timida.

M-am asezat langa el si nu am spus nimic. Ma uitam spre padure, presimteam ca va fi o zi plina.

,,O am de la mama."

,,Hm?"

,,Cartea", mi-a raspuns, ,,am primit-o de la mama."

,,Oo", a fost tot ce am putut sa spun.

Stiam in mare parte povestea lui. I-am auzit odata vorbind pe el si pe Rob. M-am gandit ca subiectul ,,mama" il sensibilizeaza asa ca nu stiam ce sa spun mai mult.

,,Este okay, Grace! S-a intamplat de mult, am trecut peste. Cu timpul ajungi sa nu iti mai pese la fel de mult, stii? Doar ca obisnuiesc sa citesc aceasta carte de multe ori. Am intalnit multe citate ce m-au ajutat in viata. Cand am primit-o nu intelegeam prea multe, eram destul de mic. Mama mi-a spus: ,,Sa nu uiti ca aceasta, va fi cea mai importanta carte din viata ta. Vei intalni multe hopuri in viata, dar aici vei gasi rezolvarea la toate". Bineinteles ca nu intelesesem ce a vrut sa imi spuna atunci, cam ce poate intelege un copil la 7 ani, dar cuvintele ei mi-au ramas in minte. De atunci, o citesc de fiecare data cand simt ca nu stiu spre ce cale sa ma indrept sau ce decizii sa iau."