In The Heart Of The Forest

17. Cea mai buna zi.

Grace's POV

Dimineata urmatoare m-am trezit plina de energie. Stateam in patul meu si ma uitam atenta la inel. Chiar parea ceva uimitor. Cum de isi schimba culoare atunci cand il apropiam de acea scorbura, ma intriga prea mult ca sa nu ma duc din nou! Sper doar ca mergem cat mai repede, nu prea mai am rabdare!

Ii auzeam pe Luke si pe Rob vorbind afara. Am inceput sa zambesc fara motiv, stiind ca acel baiat mi-a spus ieri ca ma iubeste.

M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre usa. Inainte de a iesi, am luat adanc aer in piept si am apasat pe clanta. Voiam ca sa fie o zi perfecta. Sa gasim multe raspunsuri. Voiam sa plec odata de pe aceasta insula.

Mama era in bucatarie si pregatea ceva pentru micul dejun.

,,Buna dimineata, Grace!"

M-am uitat la ea si i-am zambit. Nu prea aveam chef sa vorbesc dimineata.

,,Nu aveti din intamplare o... cana?" am auzit pe cineva intrand in bucatarie. ,,Ah, salut Grace! Vrei sa vii sa ne ajuti?" m-am uitat nedumerita la baiatul care statea in fata mea.

,,Um... da-mi voie sa caut. Trebuie sa mai am ceva pe aici. Parintii mei au avut multe lucruri in bagaj," a spus mama razand de fata mea.

M-am uitat la Luke zambind. ,,Da, sigur... vin sa va ajut. Ce trebuie sa fac?"

,,Pregatim niste lucruri intr-un rucsac pentru drumetia noastra de astazi, vrei sa ne dai niste sfaturi?"

,,Sigur!"

,,Uite, am gasit asta," ne-am intors amandoi spre mama care ii arata o cana cu un cap de ursulet. ,,Este buna?"

,,Wow! De cand avem asta?" mi-am dat seama de reactia mea dupa aceea. Imi pare rau, traiesc intr-o padure, nu vad prea des asa ceva. Niciodata mai exact. ,,Adica, ii diferita de restul canilor, de ce nu mi-ai mai aratat-o pana acum?"

,,Am uitat de ea," mi-a spus mama. ,,Pentru ce iti trebuie?" a spus ea, intorcandu-se spre Luke.

,,Rob a gasit azi dimineata o tufa cu zmeura, iar noi nu avem cani, doar sticle."

,,Zmeura? Unde?" m-am ridicat de pe scaun gata sa ies afara.

Luke a inceput sa rada. ,,Vino cu mine! Multumesc, Rose!"

Pentru o zi de toamna, era destul de cald afara. Soarele nu era ascuns dupa nori, ceea ce facea ca acea zi sa fie si mai frumoasa. Padurea era intunecata datorita copaciilor, iar aerul era perfect.

,,Auch!" mi-am dat seama ca tocmai ma intesapsem intr-o creanga.

,,Esti, ok?" m-a intrebat Luke.

,,Da, sunt bine! Aceasta zmeura este excelenta!"

,,Cred ca am strans destula! Sa mergem, avem multe de facut astazi!"

Am inceput sa fugim amandoi. Era minunat sa inspiri areul curat al padurii dimineata.

Cand am ajuns la corturi, respiram amandoi destul de greu.

,,Ti-am spus ca ajung inaintea ta!"

,,Am ajuns in acelasi timp!" a ripostat Luke.

,,Nu, de fapt, eu am ajuns mai repede."

,,Vrei sa vezi cat de repede ajung eu pana la tine?" a ironizat ce tocmai spusesm.

,,Nu, ii ok, te cred pe cuvant!" i-am raspuns nesigura pe urmatoarea miscare pe care urma sa o fac. Luke nu ii un baiat prea linistit, ceea ce inseamna ca trebuie sa fug.

In urmatoarea secunda era langa mine tinandu-ma de maini.

,,Nu ii corect! Nici macar nu am avut ocazia sa alerg", i-am explicat eu. Dar in zadar, nu mi-a dat drumul si nici nu m-a lasat sa ma mai gandesc la ceva. In urmatorul moment s-a apropiat de mine si m-a sarutat. Nu a durat mult. A fost scurt, dar indeajuns ca sa imi faca ziua si mai buna decat era deja.