In The Heart Of The Forest

6. Sa fie asta cea mai buna cale?

Rose's POV

        Nu mai rezsit. Nu stiu daca a facut-o intentionat sau nu, dar a reusit sa ma faca sa uit de Grace pentru cateva minute. Acum sta si se uita la mine. Nu mai suport. Cum crede el ca voi uita de ea ? Si de ce crede ca as putea sa renunt la a o mai cauta. Pur si simplu ma enerveaza. Vreau sa o gasesc. Si nimic nu ma va oprin din a o cauta.

Am vrut sa pornesc. Am vrut sa fug. Am vrut sa plec si sa nu ma mai intorc pana nu o voi avea imbratele mele. Dar poate fi totul asa de usor ? Poti sa fugi si sa dispari pur si simplu ? Sau atunci cand simti ca pamantul se desface sub picioarele tale, poti sa uiti de toti si sa dispari pentru o vreme destul de lunga in care sa fi doar tu si cu gandurile tale pana cand totul se rezolva si lumea incepe sa uite de tot ce s-a intamplat si atunci cand revi sa fie totul nou si roz ca la inceput ? Nu nu poti. Nu poti sa fugi de probleme. Ele vor veni oricum. Orice ai incerca sa faci nu vei putea sa scapi.

Nu stiu de ce a plecat Grace. Defapt stiu. Am certat-o. Dar a gresit. Nu o pot lasa sa se comporte asa. Am sa fug. Am sa fug pana o voi gasi.

Dar sti acel moment cand vrei sa fugi de probleme si vrei sa cauti raspunsul ca sa scapi de girja pe care o porti pe suflet ? Da, in momentul acela se gaseste cineva sa te opreasca .

''Ce ai de gand sa faci ? Unde vrei sa mergi ?'' A spus James, care era langa mine incercand sa ma opreasca. Parea obosit, dar si trist.

''Ce am de gand sa fac ? James !! Tu nu intelegi ca eu nu o sa renunt la a o cauta ? De ce ai incercat sa ma faci sa uit ? Nu vreau sa uit. Vreau sa o strang in brate si sa ii spun ca nu o voi lasa sa pateasca ceva.'' In timp ce spuneam asta am simtit cum ochii incep sa arada, si incet o lacrima s-a scurs pe fata mea. Nu mai rezistam simteam ca ceva nu era in regula. Aveam nevoie sa plang si sa ma descarc sa uit de problema asta. Poate ca pare putin exagerat, dar nu a mai lipsit o noapte intreaga niciodata, daca totusi a patit ceva ?

James ma privea cu tristete. Ar fi vrut sa imi spuna ca este in spatele meu, dar sa apropiat incet de mine si ma imbratisat. Am stat cu capul lipit de pieptul sau si plangeam in liniste.

Simteam cum incearca sa imi sopteasca ceva la urche.

''Totul o sa fie bine. Presimt ca este deja acasa. Nu am mai fost demult acasa. Hai da mergem, sigur trebuie sa fie acolo.''

M-am dezlipit usor de el, si i-am ascultat sfatul. Ma simteam putin mai bine, datorita sigurantei cu care a vorbit si probabil pentru ca am plans. Ma ajutat ca m-am descarcat.

Grace's POV

Imi este frica. Probabil ca parinti mei nu sunt deloc bine acum. Nu am mai lipsit nici o noapte de acasa. Bine nu este atat de grav, pentru ca sunt bine, am dormit bine, am aflat ceea ce am vrut si am si un prieten. Si de data aceasta este om, nu un animal.

Ma indreptam usor catre casa, trecand pe langa locul meu secret. Si in timp ce priveam copacul meu genial, minunatul si imensul meu copac, ma gande-am ce le voi spune parintilor mei. Stiu ! Probabil le voi spune ca am dormit in alta parte pentru ca a inceput sa ploua si nu am mai vrut sa ma ud . Si ca imi pare rau ca i-am speriat. Pentru ca probabil vor fi speriati. Perfect ! Asa nu voi minti si voi scapa din a le spune de Luke si Rob. Este o idee buna nu ? Eu zic ca da ! Dar tot imi este frica atunci cand voi da ochii cu ei . Probabil ca stau in fata usii si sunt gata sa ma distruga. Ganduri prea murdare Grace, gandeste pozitiv. Poate plang. Nu Grace, nu in asa extrema.

O sa fie bine .

Eram aproape de casa si am auzit doua voci : Vei vedea ca este deja acasa ...Simt siguranta in vocea ta, dar cum poti fi atat de sigur ?...Pur si simplu sunt.

Ei trebuie sa fie. Par mai ingrijorati decat credeam eu. Asta nu ii de bine. Ce ar trebui sa fac ? Stiu, o sa fug la ei. Defapt nu...asta sar putea sa ii sperie. Gata stiu, o sa merg in casa. Nu defapt nici asta nu ii buna. Cred ca cel mai bine este sa ..