8. Vom reusi!

147 11 2
                                    

Rose's POV

Dupa ce m-am trezit mi-am dat seama ce se intamplase cu cateva ore in urma. Eram inca trista, ceea ce a fost aseara m-a afectat destul de mult.

Dupa ce Grace a plecat in fuga am incercat sa imi pun gandurile cap la cap sa imi dau seama cu ce gresisem si ce se intamplase. James a fost foarte suparat. Nu cred ca l-am mai vazut asa niciodata. Pe mine m-a facut sa inghet si sa imi dau seama ca nu ar trebui sa il deranjez. Deci, am luat hotararea sa nu mai intru in camera in nopatea ce tocmai trecuse. Asa ca am ales camera lui Grace. Ma gandeam ca nu se va intoarce in noaptea asta. Cand isi pune ceva in cap trebuie sa ai grija daca vrei sa o contrazici, pentru ca sar putea sa regreti.

A mai facut ea asa si noaptea trecuta. Mi-am dat seama ca nu patise nimic, deci, nu ar trebui sa ma ingrijorez. Cred. Oricum, fiind mama, nu voi sta asa de linistita in felul in care va asteptati, dar nu cred ca voi porni dupa ea.

Cum stateam pe pat si incercam sa ma gandesc ce ar trebui sa fac, in legatura cu James si dupa aceea cu Grace, atunci cand se va intoarce, mi-am dat seama ca afara soarele stralucea si ca niste pasarele incercau sa isi faca un cuib, deoarece le vedeam cum vin si pleaca. Uneori as prefera sa nu fac nimic altceva decat sa stau si sa ma uit la minunatiile pamantului. Daa, viata nu este atat de frumoasa in felul in care te astepti. Este frumoasa in alt fel, dar acum sunt obosita ca sa ma mai gandesc cum trebuie viata sa fie, deoarece aseara nu am avut un somn prea linistit. Nu stiu de ce, dar m-am trezit de multe ori pana ca sa adorm cu adevarat. Poate conteaza ca nu am dormit in patul meu langa James. Of, imi este dor de el si de zilele in care Grace era mica. Atunci zambea in fiecare zi si totul parea perfect, pana cand Grace a crescut si a devenit curioasa. Cred, chiar daca James nu vrea sa recunoasca, ca seamana pe el.

Luke's POV

 In noaptea aceasta, cand am adus-o pe Grace din acea prapastie, pot sa spun ca nu am mai putut sa stau linistit. Daca, totusi, a patit ceva si nu sia dat seama ? Nu am cum sa stau linistit, cand stiu ca poate sa pateasca ceva. Si, da, inca ma intreb ce-i cu mine ! De ce imi fac atatea griji ?

In orice caz, dupa ce ea s-a culcat, m-am dus si eu in cortul meu. Cel mai rau a fost ca dupa 5 minute, mi-am dat seama ca ma gandeam inca la ea si ca nu pot sa adorm. Chiar nu pot. Nici acum. Este 7 dimineata si eu mor de oboseala, dar nu pot sa adorm.

Am inceput sa ma gandesc, din lipsa de ocupatie, ca ar trebui sa vorbesc cu parintii ei. Trebuie sa recunosc ca imi este putin frica. Este ceva nou, si acesti oameni nu au mai vazut de mult alte persoane. Este posibil sa nu ma mai lase sa ma apropi de fica lor, dar nu va faceti griji, am avut timp sa ma gandesc si la o idee. Defapt cred ca ideea venise pur si simplu.

''Hey, Luke ! '' L-am vazut pe Rob stand in picioare langa mine. Eram deja afara si stateam pe un butuc. M-am uitat la el si apoi m-am intors cu privirea inapoi in jos. Nu prea aveam chef de vorbit, si pe langa asta, eram preocupat de planul meu.

''Hey.'' I-am raspuns fara prea mult chef. Sper ca renunta si pleaca. Trebuie sa astept sa se trezeasca Grace.

Mi-am dat seama ca Rob inca era langa mine si ca nu spunea nimic. M-am uitat la el.

''What ??'' I-am spus eu mirat.

S-a uitat la mine, si vazand ca nu am chef, a oftat si a plecat. M-am intors cu privirea in jos si mi-am pus fata in maini. Ma simt distrus si incep sa realizez ca nu stiu de ce.

James's POV

Mi-am deschis ochii si am vazut tavanul. Acum incep sa imi amintesc ce s-a intamplat aseara...si sa regret ce s-a intamplat. Off, imi pare rau ca m-am comportat asa cu Rose si cu...Grace ! Off, dar nu vreau sa mearga sa caute acel avion. Chiar nu vreau. Poate sa i se intample multe. Nu vreau sa o las sa plece asa pur si simplu. Oricum a fugit aseara. Sper ca este bine !

In The Heart Of The ForestUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum