Sunetele vocilor noastre se pierd în noapte...
Suntem departe și totuși....atât de aproape.
Simți asta?
Tremur..
Nu de frig dacă la asta te gândești..
Ci de teamă că vei vrea să pleci.
Închid ochii pentru o secundă și dau din cap
Mi-aprind o țigară și încep sa tac.
Lacrimile curg șiroaie pe obraji,
Nu știu nici eu ce vreau să faci.
Sufletele noastre se ating și cuvinte de dragoste își spun
Iar noi? Suntem goi... și-n amintiri și-n fapte
O fi de vină frica ce ne însoțește, presupun...
Dar cu dragostea putem învinge toate.
Inspir în continuare fumul răufăcător...
Totul e relativ îmi zic și mă înfior.
Suntem noi doi ascunși în noapte
Atât de aproape și totuși departe.
CITEȘTI
Albastru de Apus
PoetryŞi aş fi vrut să spun oricui Că-n seara asta eu voi fi a lui.. Acum, aici și-n veșnicie Pe el tot l-aș alege...chiar de ar fi și-o mie! Poate într-o zi când El nu va mai avea ceva de spus... Va fi un tainic.. Albastru de Apus!
