Miroase a flori profunde de putregai.
Alineate în suflet, adorabila lună mai.
Orașe parfumate acut de mucegai,
Oare mai stai? Mai vrei? Mai ai?
În mireasma eronată a unui putregai,
Existam noi, o pereche, dar tu nu ne vedeai.
Aș fi vrut dintre toți, tu sa nu-mi dai.
Albastre flori rănite din mucegai.
Un vânt rece și mirositor,
Cadavre albastre, reci, făra păr.
Din toate un singur om a mai rămas
Și-un putregai din toți s-a tras.
Albastru putregai pătrunzător
Albastru, rece și nefermecător,
Albastru- din toate tu ai mai rămas,
O putregai, profund si tras
Miroase a flori triste de mucegai.
Așteptam în zadar, doar o secundă să- îmi dai.
Din toate tu, singur mi-ai rămas.
Putregai profund si tras.
CITEȘTI
Albastru de Apus
PoetryŞi aş fi vrut să spun oricui Că-n seara asta eu voi fi a lui.. Acum, aici și-n veșnicie Pe el tot l-aș alege...chiar de ar fi și-o mie! Poate într-o zi când El nu va mai avea ceva de spus... Va fi un tainic.. Albastru de Apus!
