O pisică stă pe canapea lângă chitară
Mă uit la ea, pentru a mia oară.
Nu știu de ce îmi e mai dor mai mult
De zâmbetul inocent sau de-a ta îmbrățișare?
Nu te-am iubit frumoaso
La fel cum nici tu nu ai făcut-o
A fost chimie poate, sau toamna prea tăcută
A fost doar o dorință împinsă-n așternuturi
Sau poate o chitară, dezacordată și mută.
O fi fost poate, doar dorința de a încerca nou...
Știi cum se spune, imposibilul îl vrei rău.
Sau poate a fost real, dar cui să îi mai pese?
Secretul? Orgoliul trebuie să primeze.
Nu știu frumoasă fată, dacă știi ce-am suferit
Deși dacă privesc în urmă... aș spune că o merit
Dar nu o să spun asta, nu în această viață
Deși ai și un nume... per total ești o doar creață...
Ce mi-a făcut 4 zile mai senine, și apoi câteva săptămâni
Doar durere și suspine.
Mi-e dor? Ce întrebare-i asta?
Nu îmi e dor de tine.
Mi-e dor de mine...
Cel ce-am fost cu tine.
CITEȘTI
Albastru de Apus
PoetryŞi aş fi vrut să spun oricui Că-n seara asta eu voi fi a lui.. Acum, aici și-n veșnicie Pe el tot l-aș alege...chiar de ar fi și-o mie! Poate într-o zi când El nu va mai avea ceva de spus... Va fi un tainic.. Albastru de Apus!
