Visele ni se sparg în infinitul interzis.
"Totul va fi bine" atât am de zis.
Interzisul ni se pare de neconceput,
Sentimentele noastre, sunt... chiar sunt!
Zâmbetele infinit albastre dar calde
Ne aruncăm în brațe zeci și mii de șoapte.
Bătăi de inimi mai rapide-n piept,
Sunt doar iluzorii? Așa este drept?
Atingeri fugare pe sufletele pierdute
Frântura de durere apare și piere.
Singuri dar împreună,
Împreună dar departe.
Viața lângă moarte
Și moartea e viață.
22.08.2015
CITEȘTI
Albastru de Apus
PoetryŞi aş fi vrut să spun oricui Că-n seara asta eu voi fi a lui.. Acum, aici și-n veșnicie Pe el tot l-aș alege...chiar de ar fi și-o mie! Poate într-o zi când El nu va mai avea ceva de spus... Va fi un tainic.. Albastru de Apus!
