Cămașa ți-e deschisă
Nu ți se face frig?
Căci ești atât de rece
Nu pot să te ating.
Privești cu nepăsare
Trecutul dintre noi
Ce doare mai tare?
Că a fost sau că nu va mai fi?
Nu știu iubito,
Pe unde ai dispărut.
Mâna ta e de gheață
Privirea ți-e pierdută.
Nu te mai văd
Chipul ți se pierde
Pentru totdeauna, undeva
Nu mai ești acum în viața mea
Nu vei mai fi vreodată
Mă joc cu mintea ta,
Pentru ultima dată...
Te sorb din priviri
Mai tare te doresc
Mirosul tău, spatele, părul...
Te vreau zeițo.
Te simt departe,
Așa de trupu-mi-ncolăcită
Cu cât mai tare în mine te strângi
Cu atât mai tare... departe-mi ești.
Și nu e asta o problemă.
Nu vreau să înțelegi greșit.
Căci, te iubesc, iubito!
Și eu și și restul ce prin pat, ți-au trecut
Vagabonzi, domni, tineri cu inima rănită.
Ești doar un pansament,
Ce după zile prea multe, pică
Nu ești pentru eternitate
Ești pentru această clipă
Dezbrăcă-te de gânduri
Desfaci picioarele în pripă
Prostituată, ăsta e cuvântul ce ți l-aș oferi
Iubirea este proastă
Atât mai pot să spun.
Atinge iar chitara, te face mai frumoasă.
Stinge țigara și deschide gura mare
Să te simt iar lipită, de mine,
Oh! Frumoaso!
Cămașa ți-e deschisă
Nu pot să te ating
Pentru mine- interzisă
Minciuni-cununi în păr îți prind.
Nu îți mai văd chipul...
Oh! Frumoaso!
Adio.
CITEȘTI
Albastru de Apus
PoetryŞi aş fi vrut să spun oricui Că-n seara asta eu voi fi a lui.. Acum, aici și-n veșnicie Pe el tot l-aș alege...chiar de ar fi și-o mie! Poate într-o zi când El nu va mai avea ceva de spus... Va fi un tainic.. Albastru de Apus!
