Volume de aer IV

cafeaua de dimineata

Hai sa mergem! Imi spune Ingerul.
Hai sa mergem spre Marile Ape!
satul de acum si el de focul discutiilor noastre.
Hai sa mergem si sa nu ti fie frica
de moarte!
Cum te am trecut prin viata
tot asa te voi trece si dincolo
de trupul ei de ceata,
numai nu te mai agata,
numai,
numai de toate iluziile astea
si de intamplarile altora,
lasa dorului,
iubirea semenilor
si in gura flamanda a timpului
arunca ti fara sa privesti inapoi:
carnea cuvintelor, trupul, numele si inima ta de javra.
Caci iti spun: nimic din ce vezi nu exista!
si nimic nu va reinvia din ce a fost.
Cum nimic din ce este nu va supravietui.
Asadar sa mergem! amandoi de mana,
spre locul unde cad si se ascund Marile Ape!

Eu stam si l ascultam cu grija,
ca pe copilul meu il ascultam.
Cu toata fiinta.
El era singurul meu prieten si simteam asta din plin,
toata nefericirea lui cum ma lovea
– ca pe o proprie nefericire pe care o ascundeam celor din jur-
numai o ancora grea
ma mai tinea,
c

a pe un nor, tarandu ma,
la suprafata lucrurilor pe care le iubeam.
Stai Ingere bun! ii spuneam
doar un semn poate vad
azi citind in zatul cafelei.
Poate astrele n cer de maine se vor schimba,
si lumea oamenilor mei – mici, duiosi si din catifea –
va scapa
de sub talpa de iad a mortii neinduratoare.

…stai Ingere de ma iubesti
si nu ma grabi.

Apold, iulie 2017