Am adunat în umărul ăsta, al mâinii care scrie,
un număr așa de însemnat
de mări și oceane,
pline toate până la refuz
de instrumente complicate de navigație
și de tot felul de corăbii sub tot atâtea pavilioane
din toate timpurile, posibile și imposibile,
încât mi-e teamă
ca printr-o singură mișcare
neiscusită a mâinii mele
să nu le schimb traiectoria,
și să le răstorn
întrerupându-le acolo sus, tuturor,
plăcerea călătoriei prin umărul meu.
.
De aceea am și ajuns să scriu cu frică,
de exemplu mă tem ca printr-o virgulă mai viguros trasată,
infanta Spaniei să nu-și primească aurul din colonii
și multe dintre fetele cu ten măsliniu din muzeul Prado,
să arate în final, împodobite, mult mai sărac
după trei ani numai și numai de broderii.
Apoi mai e fata cu perla-cercel, nu ar fi și asta o pierdere esențială,
ori domnița lui Leonardo fără hermina cafenie din brațele sale
ne-ar mai atrage la fel de mult? cine să ne spună?!
ca să nu mai vorbesc de chinul bătrânului cartograf din Lisabona
privind în neștire, de ani de zile pe masa lui, continentul fără sfârșit
visat numai de el.
.
Până una-alta mie îmi este clar,
trebuie să scriu calm, atent, încet și cât mai puțin,
cât mai aprig să mă zgârcesc de azi înainte
la fiecare cuvânt și fiecare vers să conțină
cât mai puține litere, iar dacă se poate
numai haiku să scriu.
Gata cu bogăția, luxul, lirismul, frenezia
băutura și jungla de cuvinte.
Și asta dintr-un motiv simplu:
pentru a nu schimba istoria,
pentru a nu revărsa apele,
peste hârtiile astea
pe care nici nu apuc bine să le scriu
că ele și încep să mucegăiască
în umărul altcuiva ...nenăscut încă.
YOU ARE READING
Volume de aer IV
PoesíaDIN SERIA ''VOLUME DE AER'' (pe celalte din serie le găsiți tot aici pe wattpad) SCHIȚA de pe copertă DE JONI STOIAN