Ochii mei inchisi refuzau sa se deschida. Refuzau sa priveasca oroarea in ochi. Palmele lui reci si mari se simteau atat de gresit pe coapsele mele inghetate de frica. Nimic nu poate alunga starea asta de vulnerabilitate. Nici macar buzele lui care se plimba frenetic pe pielea mea, fara vreo aprobare. Sau mainile lui sub tricoul meu. Nimic.
Dupa minute de plans si rugaciuni, am fost surprinsa sa vad cum se ridica si ma priveste mandru.
-Bruneta mea inocenta...
Cu o ultima privire a iesit din camera, lasandu-ma confuza dar usurata. Pieptul meu a coborat pentru ultima oara, eliberandu-mi sufletul de chinul si durerea pe care o purtam. Eu nu o sa imi pot trai restul vietii asa. M-am sprijinit in brate, incercand sa ma ridic, si incet-incet am reusit. Corpul meu e mai slabit ca niciodata, nu simt vreun gust si de abia respir, dar as face orice pentru a-mi vedea prietenele.
Fara sa realizez, am atipit pe salteaua de sub mine si m-am trezit de abia cand un strigat m-a inghetat de-a dreptul. Un strigat urmat de agitatie. Am incercat si eu sa ies, dar usa enorma imi bloca orice miscare. Nu mai aveam decat sa renunt si sa imi imaginez ce se intampla afara. Dupa cateva momente, nu se mai auzea nimic. De parca toata lumea a revenit la normal. Am oftat, incepand sa simt un gust metalic in gura. Mi-am lins buza de doua ori si am simtit in sfarsit ceva. Sange. Cred ca m-am obisnuit mai repede cu gustul sangelui decat cu gustul mancarii.
M-am ridicat cu greu pana la fereastra acestui beci in care imi traiesc viata mai nou. M-am agatat de gratii si am inspirat adanc aerul rece de padure. As fi putut sa strig dupa ajutor, dar eram si eu constienta ca o faceam degeaba. Sau?
Am strigat. E prima oara de cand sunt aici cand imi folosesc vocea cu adevarat, dar consecintele o sa fie grave si nu e vorba de durerea din gat, ci de durerea de la exterior care sigur nu va ezita sa apara. Parca o aud pe hol, cu pasi repezi si apasati, injurand si indreptata spre mine. Ia uite-o!
Cand Justin intra in camera, nu am aproape nicio reactie, doar ma intorc plictisita de la fereastra cu fata spre el.
-Esti nebuna complet? In primul rand nu te aude absolut nimeni, iti folosesti gura cand nu e cazul. Ai putea sa o folosesti acum de exemplu, ar fi chiar timpul.
Ranjetul de pe fata lui ma dezgusta. Modul in care incearca sa ma impinga in jos, pentru a sta in genunchi e de-a dreptul scarbos. Renunta pana la urma cand vede ca nu ii reuseste si isi continua discursul banal.
-In fine...in al doilea rand, m-ai enervat foarte tare asa ca am impresia ca e momentul sa stii ce atrage asta asupra ta. Misca! privirea lui de gheata m-a speriat putin, urmata de stransoarea lui pe bratul meu vanat. Mai nou ma trage dupa el de parca as fi un animal dus la taiere. Cred ca si asa ar fi mai bine decat sa mai fiu aici inca o zi...
Ajungem in fata unei usi, intr-o parte mai ingrijita a maghernitei asteia, si nu pot decat sa ma gandesc ca e camera lui. Deschide usa si ipoteza mea se dovedeste a fi reala. Un pat mare, cu asternuturi negre, o fereastra acoperita, lumini slabe dar prezente, un televizor, un dulap urias si inca o usa, care presupun ca duce spre baie. Un zambet mi-a aparut pe fata, imaginandu-mi cum ar fi sa stau aici. Sa ma trezesc cu lumina, aer normal si caldura. Dar fanteziile mi-au fost spulberate de cuvintele lui "M-ai enervat foarte tare asa ca am impresia ca e momentul sa stii ce atrage asta asupra ta" . O noua lacrima era pe cale sa cada pe obrazul meu, dar l-am auzit pe Justin asa ca am sters-o imediat.
-Of, frumoaso...imi pare rau daca ai crezut ca te-am adus aici ca sa iti fac viata mai buna. De fapt...chiar o sa fie mai buna, pentru ca o sa-ti placa foarte mult ce urmeaza sa facem.
Din nou un ranjet jegos, din nou o strangere de brat, si uite asa am ajuns in pat, cu monstrul deasupra mea. Saruturile si atingerile lui imi provocau fiori, dar nu fiori de placere. Fiorii aceia pe care ii simti inainte sa fii mancat de un tigru, cand nu mai ai scapare si iti accepti soarta, cu frica.
-Justin te rog, lasa-ma sa plec...nu o sa mai tip, promit! incercam sa soptesc printre lacrimi si suspine, dar era ca si cand cuvintele mele se izbeau de urechile lui si nu reuseau sa intre.
-Dar vreau sa tipi, iubito! Vreau sa tipi si sa gemi si sa plangi de disperare cand o sa simti atata placere inauntrul tau. Nu ma voi opri pana nu o sa simti asta, promit eu!
Felul in care isi fixeaza ochii blanzi dar in acelasi timp malefici pe mine ma sperie. Realizez ca nu mai pot face absolut nimic sa ma salvez, asa ca inchid ochii, lasandu-mi lacrimile sa curga si plangand in tacere. De fiecare data cand incearca sa ma sarute, imi intorc capul, pe care el il intoarce inapoi cu forta.
-Nu mai fi asa rigida! Nu o sa te ajute cu nimic. Bucura-te de moment, iti garantez ca nu o sa regreti nimic.
-Cum sa nu regret asta Justin? Alegi sa ma tii inchisa, sa ma violezi, sa ma torturezi in loc sa ma lasi pur si simplu sa imi traiesc viata. Nu am cum sa ma bucur de asta.
M-a privit in ochi si s-a oprit. S-a incruntat, cu o expresie confuza si a inceput din nou sa vorbeasca.
-Faith...crede-ma ca nu ai de ce sa regreti viata pe care o vei avea. Esti a mea, nu esti ca celelalte. Nu te-am dat pe mana slinosilor care ar fi fost in stare sa te omoare. Chiar crezi ca nu o sa ma placi vreodata, macar un pic? Pentru ca eu sunt nebun dupa tine deja.
-Si ar trebui sa iti fiu recunoscatoare ca m-ai rapit si m-ai adus aici ca sa fiu prostituata ta si nu a altora, nu? Multumesc, esti eroul meu! il privesc cu sila si incerc sa analizez ce a spus. Nu sunt sigura daca e o modalitate a lui pentru a ma convinge sa ma culc cu el de buna voie sau chiar vorbeste serios. Defectul meu e ca mereu incerc sa vad binele intr-o persoana, si uite-ma facand acelasi lucru cu acest individ.
A oftat puternic si s-a dat jos de pe mine, mergand in baie. M-am ridicat pe marginea patului si am privit in jur, stergandu-mi lacrimile aproape uscate deja. Am luat o decizie, asa ca m-am indreptat spre baie. Am batut la usa, asteptand o reactie.
-Justin...
