My living nightmare-în română

Strigă la mine, luptă-te cu mine, fă ceva!

Tom

Au trecut două luni de la accident, Taylor a fost în comă timp de 7 săptămâni și tocmai s-a trezit săptămâna trecută, palidă și zdruncinată. Am adus-o acasă chiar aseară, lăsând-o să stea întinsă în patul meu, surprins că nu s-a certat cu mine când m-am târât lângă ea, legănându-i trupul de al meu. Am aruncat o privire la corpul ei adormit, fiind distras de la fața ei frumoasă la cicatricea adâncă de pe încheietura ei. Acea cicatrice mi-a adus durere de fiecare dată când am observat-o, parcă ar fi un memento, și astfel încât să nu uit niciodată durerea pe care i-am provocat-o și nu doar durerea cauzată de acel cuțit. M-am aplecat și i-am sărutat umărul expus înainte de a ajunge brațul meu peste ea, mângâindu-i ușor degetele de-a lungul acelei cicatrici îngrozitoare. Am stat acolo o vreme, doar privind la ea și mângâind acea cicatrice. În cele din urmă am trezit-o, fără să vreau să o trezesc. Am ieșit din cameră și mi-am zgâriat pieptul gol, în timp ce treceam pe lângă salon, m-am uitat la celelalte 3 animale de companie care au tăcut odată ce am fost la vedere, m-am oprit "Despre ce vorbiți?" am spus, intimidând fetele.

„Pantofi", a scapat Lauren repede, ea a chicotit inconfortabil „Da, doar pantofi" a spus ea cu un clic din limbă.

M-am uitat la ele 3, cele 3 animale murdare care se făceau acasă. Eram obișnuită ca animalele de companie să facă asta, să devină confortabile și nu mi-a plăcut niciodată „Dă-te de aici", am spus cu o întindere.

„Da", au spus toate, înainte de a-și croi drum pe lângă mine.

Ria era în spatele celorlalte două, era pe cale să treacă pe lângă mine când mi-am întins brațul, făcând-o să trasară înapoi „Nu tu", am spus cu o privire serioasă.

„Hm, bine", a spus ea, cu capul în jos.

„Acum Ria", am spus, punându-mi degetul sub bărbia ei pentru a o face să mă privească în ochi „Ai vorbit cu Taylor?"

"Hm, nu Tom".

Mi-am scăpat degetul de pe bărbia ei „Nu m-ai minți dacă aș fi în tine, urăsc mincinoșii" am spus cu un zâmbet răutăcios.Îmi place puterea pe care o aveam asupra acestor animale.

„Îmi pare rău, ei bine, am vorbit cu ea o dată, cu o zi înainte de a fi externată din spital"

- Mmhm, și ea ce ți-a spus?

"Um"

„Și vreau să știu tot ce a spus ea, să vorbesc în cuvintele ei exacte, da Ria?" m-am uitat la ea, cu brațul sprijinit de tocul ușii care o bloca . „Îmi dau seama dacă nu vorbești în cuvintele ei".

Ria a dat din cap timidă, fata se enerva "Mi-a spus ca te-ai supărat pe ea pentru că a incercat din nou sa fugă, a spus ca ai injunghiat-o în incheietura mainii si apoi ai scos-o in desert sa o bați.

- O bat în jur, nu?

Ria dădu din cap, părul căzându-i în fața feței „Asta e tot ce ți-a spus?"

„Da, jur", a răspuns ea repede.

„Ieși afară", am spus, îndepărtându-mi brațul pentru a o lăsa să treacă.

Ea nu a spus nimic, doar a ieşit din cameră, bucuroasă să fie liber de mine.

„Tom" am auzit vocea lui Bill din hol și m-am aplecat pe spate să-l văd făcându-și drum, pălmuind-o pe Ria peste fund când ea a trecut pe lângă el.

"Ce?"

"Cursa are loc în seara asta; ne arătăm?" spuse Bill, legănându-se pe călcâie în timp ce îmi vorbea.