Serena

4.Captivă

Daca nu ar fi zapada nu ar fi nici urme.

În prezent

Nu trebuie să las asta să mă afecteze. Îmi trec degetele tremurânde prin buclele castanii în timp ce trag aer în piept. Trebuie să mă adun. Sunt o profesionistă sau cel puțin știu să mă prefac.

-Gândește Serena! Gândește!

Mă sprijin singură, nu are cum să fie aici din cauza mea. Probabil a și uitat ce s-a întâmplat în urmă cu patru ani.

-Serenaaa!

Vocea fratelui meu mă pune în gardă. Îmi iau 'masca' de pe jos și o așez înapoi la locul ei. Zâmbesc deși chipul sigur îmi e palid.

-Ce se petrece Serena. De fel tu nu ești așa.

De parcă ar ști unul dintre voi cum sunt de fapt. Voi credeți tot ce vedeți.

-Matt, nu mă simt bine. Plec acasă, vorbim la cina alor noștri. Te rog nu insista să rămân.

Acesta se oprește analizând-mă. Nu știu care parte din tot ce a văzut l-a convins, dar aprobă din cap.

-Bine, du-te acasă. Eu mă duc să închei ședința cu noul client și voi veni mai devreme. Te duci direct la ai noștri sau treci pe la apartamentul tău?

-VOI merge direct la ai noștri. Spun ușurată că scap din toată bazaconii asta.

Mă îndrept spre mașină și conduc precaut până la casa părinților mei. Mâinile încă îmi tremură iar gândurile zboară.

Nu are cum să își amintească de mine. Adică, nu e ca și cum a venit să îmi încheie cariera de avocat. Ar putea, dacă va spune tot ce s-a petrecut atunci. Totuși îi trebuie dovezi și nu bag mâna în foc că nu le are sau că nu le poate găsi.

Cu gândurile vraiște, parchez pe alee. Casa cu două etaje mereu m-a făcut să mă simt bine. Cine ar fi crezut că datorită mutării mele, toată familia mea va veni după mine și se va stabili în Roma.

De la plecarea mea din New York, Roma a fost o schimbare mare. Ador cultura, oamenii și stilul lor de viață. New York-ul mi s-a părut mereu prea murdar. Roma e romanță pură.

Întru în casă lovindu-mă de mirosul neconfundabil a cremei de zahăr ars a mamei. Desertul meu preferat. Poate reușesc să fur o bucată până la cină.

Mă strecor în bucătărie, budinca e la răcit. Caut prin sertar după o furculiță și întind mâna spre budincă în timp ce mai am puțin până salivez ca în adolescență.

-Nici să nu te gândești Rena!

Tresar la avertismentul mamei, las furculița jos și mă întorc să o privesc. Părul aranjat și același stil vestimentar în culori deschise.

-Uneori cred că ai ochi la spate sau un al șaselea simț pe care nu ni l-ai spus.

Tata chicotește în urma ei.

-Atâția ani de căsnicie și nici eu nu am aflat secretul ei. Am încercat și eu să fur o bucată de desert.

-Nici să nu vă gândiți! Vă știu eu pe voi. Dacă mâncați acum la cină nici nu vă ve-ți atinge de mâncare.

Ne dojenește mama. Mă duc o îmbrățișez pe ea și pe tata upă care îi anunț că fug în camera mea de oaspeți ca să fac un duș și să mă schimb. Spre deosebire de fratele meu care nu sta niciodată peste noapte. Mie mi se mai întâmplă de aceea mi-am adus câteva lucruri aici.

Fac un duș lung de vreo șapte melodii. Îmi fac rutina de spălare a părului după care ies din duș și decid să Îmi usuc părul cu feonul. Ceea ce de obicei nu fac.

Îmi fac și câteva bucle lejere, poate după cină voi ieși cu Ioana la un club. Mă bate de mult timp la cap că nu mai am timp de ea.

În schimb nu mă machiez și îmbrac tricoul alb simplu lejer împreună cu pantaloni de blug negru.

Am un stil vestimentar foarte simplu. De multe ori am încercat să mi-l schimb, dar ÎN loc de job, am rămas la aceleași haine comode.

Timpul trece, aud soneria și merg să deschid știind că Matt a ajuns împreună cu Maryllis. Bruneta care a ajuns să îmi fie ca o soră și iubita fratelui meu.

Când deschid, Mary îmi sare în brațe și ne comportăm ca două adolescente în timp ce frate-meu ne privește zâmbind.

-Ce faci zâno?

O întreb plină de bucurie că a putut veni și ea. Cu jobul ei de ospătar nu prea are timp, dar ei mereu ia plăcut ceea ce face chiar dacă am încercat să o conving sa își schimbe job-ul într-unul mai ușor și cu un program flexibil.

Ochii ei albaștrii mă analizează. Față de mine, ea are părul drept, e mai mică de înălțime și corpul mai dezvoltat, un simț al umorului ce te copleșește dar și un comportament interesant.

-Bine zâno! Tot nu te-ai tuns?

Zâmbesc și sunt gata să răspund când din urma lor vine Nikolai cu două buchete de flori.

Pe el cine l-a invitat?

-Bună frumoaso. Pentru tine.

Îmi întinde buchetul cu flori mov, nu are nici o legătură că e culoarea mea preferată.

-Mersi, hai întrați!

Merg să așez florile în apă după care întru în sufragerie unde mama e toată un zâmbet în fața buchetului imens de trandafiri roșii.

Lingușitorul.

-Rena, trebuie să vorbim.

Ceva din tonul vocii fratelui meu mă neliniștește și orice urmează știu că nu îmi va plăcea.

-Noul client te-a cerut special pe tine pentru caz. Nu e de mirare din moment ce ești una dintre cei mai buni dar tot trebuie să te întreb dacă vrei să accepți cazul. Am mai multe informații despre el aici. Întinde un dosar. Din moment ce ți-a fost rău azi am zis să ți-l aduc poate ești curioasa. Dacă nu vrei sa îl accepți vom găsi noi pe altcineva dar măcar uitate peste detalii. Știu ca ești în potriva violurilor, iar eu acum te rog sa fii de partea celeilalte părți dar....

Mama îmi ia dosarul din mână când îmi observa starea.

-Fara discuții de munca la mine acasă!

Pune dosarul pe măsuță din mijlocul livi gulii și ma simt de parca s-au aruncat zarurile.