Serena

3.Serena Nu E Un Înger

Nu poţi avea o zi de mâine mai bună dacă te gândeşti tot timpul la ziua de ieri.

Imaginea trupului neînsuflețit de la picioarele mele mă va bântui toată viața. Mă aplec și încerc totuși să îi găsesc pulsul bărbatului blond.

Nu e, știam asta dar am sperat la o minune. Nu am vrut să-l omor. Am crezut că pistolul are siguranța pusă și am vrut doar să îl sperii.

Sângele ce a sărit pe mine începe să se usuce. De douăzeci de minute mă gândesc ce să fac. Să merg să mă denunț? Să las trupul aici? Să-l îngrop?

Mintea mea pur și simplu era vraiște. Vocea dură a bărbatului ce a urmărit toată scena răsună acum în jurul nostru.

-Să știi că dacă stai lângă el nu va învia.

Îmi ridc privirea spre el. Am transpirat și câteva șuvițe mi se lipesc de frunte, ochii probabil îmi sunt strălucitori din cauza adrenalinei și a fricii.

-Aveai de gând să îl omori!

Îl acuz chiar dacă este un martor și ar putea depune mărturie în potriva mea la poliție.

-Da, aveam de gând. Și el, arată cu lama micului pumnal în stil medieval spre cadavru, avea de gând să te violeze. Poate în toată ecuația asta eu sunt văzut ca tipul rău, dar gunoiul de lângă tine a primit o moarte mult mai ușoară de cât cea pe care i-aș fi oferit-o eu.

Mă ridic și fac câțiva pași în spate. Bărbatul se apropie și întinde o mână ca să mă prind de ea. O fac doar pentru că genunchii o să îmi cedeze dintr-o clipă în alata. Vârful pumnalului e sub bărbia mea, mâna ce mă ține de braț își adâncește degetele în carnea brațului meu. O să mă învinețesc. Pielea mea albă e de vină pentru asta.

-Ascultă iepuraș, te vei urca în mașină, vei conduce liniștită până acasă, vei bea un pahar de tărie îți vei face o baie caldă și te vei pune la somn. Mâine dimineață vei uitat tot ce s-a întâmplat aici. Dacă faci asta promit că nu se va afla niciodată această poveste.

-Dar e mort, trebuie... Vocea îmi tremură din cauza amenințării lui voalate și din cauză că ar putea înfige acel pumnal în gâtul meu și să scape fără bătăi de cap.

Mă zguduie puțin pentru a mă aduce înapoi cu picioarele pe pământ dar inima mea urmă în piept de spaimă. Am omorãt un om și va trebui să trăiesc cu asta toată viața.

-Ce trebuie Tu să faci, este să mă asculți.

Îmi dă drumul și mă îndepărtez numai decât de el.

-De ce mă ajuți? Întreb când sunt aproape de mașină mea.

Acesta zâmbește într-un fel care mă înspăimântă.

-Într-o zi voi veni să îți cer o favoare. Nu te gândi că fac acte caritabile.

Mă lipesc de portieră, pădurea șuieră amenințător de parcă bărbatul a făcut un jurământ iar aceasta l-a aprobat.

-Nici nu știi cum mă numesc.

Din nou acel zâmbet, doar că de data asta se îndreaptă de spate cu degetele mari în buzunarele pantalonilor de costum atent călcați, cămașă beloumarin îi scoate în evidență umerii lați iar părul îi este deranjat de vântul ce începe să bată din ce în ce mai tare. Un fulger urmat de un tunet puternic amenință deasupra noastră iar mirosul ploii se simte dinainte ca aceasta să cadă. Toamna își spune cuvântul.

-Nu va fi o problemă pentru mine, face un pas în față pentru că datorită norilor, a început ca lumina lunii să nu ne mai fie de folos, iar chipurile noastre sunt în pe umbră. Însă tu ar trebui să îl cunoști pe al meu.

Aștept ca să mi l spună, dar se întoarce iar când apucă cadavrul, mă întorc pe călcâi și urc în mașină plecând cât de rapid pot de acolo.

În drum spre casă nu mă gândesc decât că nevoia mea de a ajuta oameni m-a adus în starea asta. Bărbatul părea rănit, am coborât din mașină când mă îndreptăm spre oraș ca să îl ajut, atunci am fost prinsă tricoul alb ce acum e rupt în dreptul gâtului îmi lasă la vedere decolteu. Primul lucru pe care îl fac când ajung acasă e să ard hainele de pe mine.

M-am luptat și printr-o minune am reușit să scap și să ajung înapoi la mașină, am luat arma din torpedou pentru a-l speria pe individ, dar când acesta s-a năpustit asupra mea m-am speriat și am tresărit. Nu știu cum arma s-a activat și glonțul la nimerit pe tip în cap. Moartea lui fiind iminentă.

Celălalt bărbat a ajuns în timp ce luam arma, a încercat să-l sperie pe cel ce voia să mă agreseze, dar chiar când acesta se îndrepta spre el cu pumnalul, arma mea s-a descărcat.

Pierdută în gânduri ajung acasă, arunc hainele de pe mine în timp ce iau sticla de lichior din frigider și mă îndrept spre baie. Poate psihopat dar tipul a avut dreptate când a zis că asta mă va ajuta.

În cadă mă gândesc la momentul când tata a decis să îmi facă un permis de port-armă. A zis că îmi va fi de folos să sperii băieții, aveam doar 18 ani pe atunci. Nu m-am gândit că asta îmi va nenorociți liniștea într-o zi.

DUPĂ o baie lungă mă duc direct la culcare, trupul meu epuizat mulțumește pentru confortul oferit de pat.

Când deschid din nou ochii ceasul indică ora 07:15. Normal că ceasul meu biologic mă trezește în fiecare dimineață la aceeași oră.

Pregătesc capsulă de cafea în aparat și în timp ce aștept pornesc televizorul pentru zgomot de fundal. Îmi place să ascult știrile, îmi amintește de copilărie când mă trezeam iar tata se pregătea de muncă în timp ce asculta știrile.

Capul mafiei a comis o nouă crimă. Victimă este un bărbat în vârstă de 28 de ani. Ciro Evander a omorât din nou cu sânge rece. Victima a fost surprinsă ÎN prezența mafiotului cu doar o oră înainte de dezastru.

Inima mi se oprește în gât când imaginile cu bărbatul pe care l-am împușcat din greșeală apare blurată pe ecran. În ciudata imaginii îmi dau seama că e în același loc.

Prezentatoarea mai spune că Ciro a fost surprins în zori fumând lângă cadavru și menționând că toată lumea se teme de puterea acestuia.

Poliția e la locul incidentului dar în imagini se vede cum postura bărbatului îi intimidează.

De acum știu sigur că, unu: nu voi mai purta în viață mea o armă cu mine și doi: mă mut pe alt continent.

Asta am și făcut două zile mai târziu.